LUPTA INEGALA CU PLACERILE MORTII

LUPTA INEGALA CU PLACERILE MORTII 5 2
5 stele

2207 vizualizari  |  Fii primul care comenteaza

LUPTA INEGALA CU PLACERILE MORTII
Toti au sub 25 de ani si se drogheaza de pe la 12-13. Soti si sotii, femei gravide, orfani, copii din familii instarite vin, unii de buna voie, altii adusi de familie sau tarati de politie. Sunt atat de multi, ca nici nu mai au loc in sectia pentru heroinomani, de la Obregia. Au intrat si peste vecinii Alcoolici Anonimi. Iubesc mai mult drogurile dect viata. Si-a pus propria mama sa-i stranga bratul, ca nu-si gasea vena pentru priza zilnica de heroina. M-a chinuit rau atunci mama. Era atat de ingrozita, ca tremura toata. Parca ea era drogata. Asa a aflat o femeie ca unica ei fiica este victima drogurilor. Ii vazuse deseori prin camera curele si cordoane aruncate, dar nu stia la ce sunt bune. I-am distrus pe amandoi: tata a facut preinfarct, mama, care era de doua ori mai grasa, a ajuns o scandura. Sunt oameni simpli, dar i-au facut mereu toate poftele. Zice ca-i iubeste. Drama fetei a inceput la 18 ani, odata cu prima dragoste, care a fost si ultima. Iubitul ei, iranian de origine, i-a oferit intr-o zi niste tigari de la el de acasa. Dupa un an, cand a aflat ca de fapt se droga cu opium, era prea tarziu. Descoperise deja heroina care avea acelasi gust si mi-a placut. Alina nu se opreste din drog decat la spital. Dupa opt ani de intepaturi, nici vene nu mai are. Pentru perfuzie, asistentele i-au crestat bratul. Ultimele prize si le-a facut prin zona inghinala. S-a bucurat mult odata cand doctorita Constantinescu, sefa de sectie, a avut incredere in ea. S-a cerut acasa si i s-a dat voie sa plece. Era intr-o smbata. Luni, o supradoza a adus-o inapoi. In ultimul timp fura, ca sa-si procure droguri. S-a si prostituat. La politie are mai multe dosare, unul penal. Sper din tot sufletul sa se termine, dar credeti-ma, iubesc mai mult drogurile decat viata. Nu le mai vreau, dar ma gandesc la ele, zice tragand dintr-o tigara. Fumeaza patru pachete pe zi. Nu se simte si nici nu arata rau. Daca toate merg bine, in curand Alina se va putea uita la o seringa fara sa o apuce batiala. De aici vrea sa mearga la munte si apoi sa-si schimbe numarul de telefon, legatura ei cu drogul. Tot cartierul se drogheaza.
Daca as avea de ales intre heroina si a face dragoste cu o fata frumoasa, as alege drogurile, articuleaza cu greu G, elev ntr-a XI-a. Aflam ca in Bucuresti nu mai e liceu in care sa nu misune drogatii. Ei se manifesta si cel mai violent, spune Doina Constantinescu, medic primar psihiatru la Obregia. Multa vreme, pe pacienti pericolul i-a urmarit si in spital. Dealerii le aruncau bilele peste gard. O tiganca a venit cu ele in vagin, altii le-au ascuns n cutia de margarina. Topeau un strat, asezau praful si turnau margarina deasupra. Unuia, dealerul i-a administrat doza chiar n fata tatalui ingrozit. Omul a lesinat de durere. I n doi ani, G. nu a putut sa le raspunda niciodata parintilor lui cand l-au intrebat de ce se drogheaza. S-a apucat cand s-a certat cu prietena. Era pusti pe vremea aia. Pentru ca mama lui ii controla mereu venele dupa prima experienta cu drogurile, G. si injecta heroina langa cot. Opt luni n-a mai pus mana pe droguri, dar s-a reapucat cu gasca in discoteca. Ma sunau mereu. Stiau ca am bani. Intr-o seara, n-am mai rezistat. Tot cartierul se drogheaza. E aproape imposibil sa stai cu ei si sa nu faci asta. Unii dintre parinti au ajuns la capatul rabdarii. G. povesteste ca pe un prieten drogat l-a dat tasu afara din casa si i-a spus sa faca ce-o vrea, ca nu-l mai intereseaza. Eu, ca sa-mi iau droguri de 4 milioane pe zi, m-am angajat ca ospatar. Sefii lui stiu ca e internat din cauza ficatului. Si el zice ca gata. Daca mai vine unul cu droguri la mine, il iau la bataie. Cum sa nu-ti para rau? Ne nenorocim parintii. Mamei ii cade parul din cap din cauza mea. E un pic invidios pe alcoolici. E convins ca de bautura te poti lasa mai usor. Azi bei, mine te trezesti. De la droguri nu te mai trezesti, zice el. Doru nu-i de acord. Mort de beat - o sintagma la propriu Beau ca sa uit. Asta e Doru. Sta mai mult in sala de mese, unde lucreaza la un afis pentru spital. E pictor si e la a cincea internare. L-au adus aici fosta prietena si tatal ei, alcoolic si ala. Nu vrea sa se mai intoarca la ei, chiar daca ramne pe drumuri. N-are pe nimeni, doar probleme, de cand se stie. Bea un litru de tarie pe zi, din banii pe care-i ia pe desene: 35.000 lei portretul. Pe asta din spital il face gratis, ca e pentru doamna psiholog. A crescut la o casa de copii. Tatal a fost alcoolic, iar mama i-a murit cand avea cinci ani. Facultatea de Arte Plastice a terminat-o cu burse sociale si de merit. Talentul i-a fost descoperit la orfelinat. De acolo l-au trimis la Tonitza, unde a si inceput sa bea. Avea cincisprezece ani, acum are 38. Cand beau, sunt cea mai buna persoana. Imi lipseste bautura si simt nevoia sa beau, cu tot tratamentul. De felul meu sunt optimist, dar acum m-am saturat de atata chin. Nu ma intelege nimeni. A avut un prieten, dar i-a murit de ciroza. Viseaza o viata linistita, un camin, culori si pensule. Acum lucreaza ca slefuitor. Abia s-a angajat. Dependenta de alcool e la fel de grava ca si cea de droguri. La alcoolici s-au vazut si cazuri mortale, spune doctorita Constantinescu. Cea mai pacatoasa e faza de negare. O pacienta de 57 de ani se plange la toata lumea ca nu ntelege de ce a fost internata la alcoolici, ca ea nu bea dect, ocazional, o bere. Dar i se face rau din cand in cand. Nu stiu de ce m-ati luat pe mine si n-ati luat pe altii care beau mai mult. Vrea acasa la nepoteii pe care ii creste de cand s-au nascut. Taticu drogat, mamica drogata L. e sotia drogata a unui drogat. Astia au impreuna doi copii: o fetita de 5 ani si un baiat de 6. Femeia a tot incercat sa-si convinga barbatul sa se lase. Pana la urma s-a apucat si ea. Cheltuiau pe droguri peste 6 milioane de lei pe zi. Cica facea rost barba-su. De mancare la copii mai faceam, nu mai faceam rost, dar bani pentru droguri gaseam intotdeauna, ca un facut. E a doua oara internata aici. Prima data a fost cu barba-su, dar acum lui i-a fost frica sa mai vina. N-o sa gasiti nici unul care a inceput acum un an si nici vreunul care sa se lase. Ascultati-ma pe mine. Ma droghez de sase ani si mi-am propus sa ma las de vreo mie de ori, spune unul abia trecut de majorat. Cei noi sunt mai optimisti. O fata de 24 de ani, internata aici prima oara, s-a apucat de opt luni si e sigura ca se va lasa: N-o sa ma mai gasiti aici daca mai veniti. Discutiile astea au loc afara. Un gard de sarma, inalt de peste trei metri, face inconjurul cladirii, mai ceva ca in lagar. In curte, un altul desparte barbatii de femei. Nu intra nimeni dect cu aprobare de sus. Nici n-ar avea cum. Niste zbiri platiti sa fie neprietenosi sunt cu ochii pe tot ce misca. La baieti, doi colegi de dezintoxicare imbratiseaza un casetofon din care urla manele. Sunt tristi, dar topaie in ritmul muzicii. Dincoace, la fete, o tanara roscata se jura ca se lasa. Langa ea, una si varsa matele. Abia si-a inceput tratamentul. Sunt scene banale pentru sectia de dezintoxicare. De afara, familiile si prieteni privesc prin plasa gardului. Mai mult n-au ce sa faca. In cladire, curatenia desavrsita contrasteaza puternic cu mirosul de urina. Singurii care zambesc sunt medicii si asistentele. O fac pentru ca trebuie. La cate vad, e clar ca nu le arde. La dezintoxicare, fiecare zi e o lupta inegala: medicii cu pacientii, si pacientii cu propria neputinta. Speranta vine mereu, perfida, de la ziua de maine.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste-ne pe Facebook

Citeste mai mult despre: LUPTA  INEGALA  PLACERILE  MORTII 
Adauga comentariul tau
Promoveaza-ti oferta aici!