Marturie de student: Experienta mea in camin

In 2006 m-am mutat in Bucuresti, o data cu intrarea la facultate. As fi vrut sa prind un loc la camin inca de atunci, insa norocul nu a fost de partea mea, asa ca timp de un an a trebuit sa imi impart bugetul auster de student intre plata chiriei, mancare, carti si, din cand in cand, iesiri cu prietenii. Apoi, minunea s-a intamplat: in anul 2 de facultate am prins un loc in caminul din Fundeni, unde am stat impreuna cu o colega de grupa.

1 an in caminul Fundeni

Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi-a placut acolo de la bun inceput. Ce-i drept, am si avut norocul sa stau cu o persoana agreabila, sa fim doar doua in camera si sa avem propria noastra baie, facilitate de care multi caministi romani nu se bucura. Asa ca, in pofida distantei pe care eram nevoita sa o parcurg in fiecare zi inspre si dinspre facultate, ori de fiecare data cand vroiam sa ies undeva, m-am simtit foarte bine acolo.

De altfel, drumul pe care il aveam de facut a reprezentat singurul inconvenient in toata aceasta perioada. In rest, viata de camin obisnuita: gatit in camera la plita, spalat haine la lighean, mancat/dormit/citit in pat (in jurul caruia, se intelege, se invartea toata existenta noastra in camera de camin)... adica toate experientele minunate de care orice caminist are parte in orice camin de stat din Romania.

Iar daca va intrebati de ce nu mi-am usurat existenta si n-am apelat la masina de spalat a vreunui vecin binevoitor, am sa va lamuresc rapid: nu exista asa ceva acolo. Varianta era sa te duci prin alte camine (in Grozavesti, spre exemplu) unde cu siguranta ai fi gasit pe cineva care sa te lase sa iti speli hainele contra cost, insa distanta si efortul erau prea mari, asa ca am preferat, ca multi altii, sa imi spal hainele de mana. In definitiv, parintii nostri asa se descurcau in timpul facultatii si o faceau foarte bine.

Dupa acest an petrecut in caminul din Fundeni, in anul 3 m-am mutat intr-unul din caminele din Grozavesti

Aici, cu totul alta viata. Daca in Fundeni avusesem parte de un trai linistit, fara petreceri, in Grozavesti lucrurile s-au schimbat radical. Cel putin o data pe saptamana (mai putin in sesiune, cand amenintarile administratiei isi faceau efectul), cineva de pe palier sau de la etajele superioare/inferioare petrecea pana spre dimineata.

Recunosc, la inceput nu am fost foarte incantata sa fiu trezita in mijlocul noptii de catre vecinii mei care lalaiau de mama focului, in aburii betiei, insa, treptat, m-am obisnuit. M-am acomodat cu timpul si cu dusurile la comun. Ba mai mult de atat, am ajuns sa iubesc traiul aventuros din caminul din Grozavesti mai mult decat pe cel linistit din cel din Fundeni. Asta ca sa nu mai vorbesc despre prietenii foarte buni pe care mi i-am facut acolo, de plimbarile prin Poli ori de vanatoarea de gandaci. Da, am avut parte si de chiriasi nepoftiti care mi-au cam facut zile negre la vremea respectiva . De fapt, noptile au fost cele mai neplacute pentru ca atunci vanatoarea devenea mai acerba. Rezultatul? Un numar impresionant de urme de pantofi lasate drept mostenire pe peretii albi ai camerei.

Ca sa nu ma lungesc, eu consider ca viata in camin mi-a facut perioada studentiei mult mai frumoasa si mai palpitanta. Cu toate inconvenientele unui astfel de trai, nu am niciun regret. Poate doar faptul ca ar fi trebuit sa matrasesc mai multi gandaci de bucatarie.

Dana Saporan - editor Studentie.ro