MISCAREA DE FEMEI IN ROMANIA. SECOLUL XIX SI INCEPUTUL SECOLULUI XX

In Romania a fost vizibila in trecut o miscare de femei. Asa cum remarca Liliana Popescu in lucrarea "Politica sexelor", aceasta miscare a fost uneori "mai consistenta, mai asertiva si mai vizibila, alteori mai timida".
Una dintre problemele ridicate de femei a fost accesul la educatie evident disproportionat. Este suficient sa amintim ca in 1878 in Romania erau comune cu cate 46 de scoli, dintre care doar doua erau de fete. Aceasta asimetrie a fost criticata de o serie de personalitati ale vremii printre care se numara Ion Heliade Radulescu sau Gheorghe Baritiu. Au existat insa personalitati care au depus eforturi remarcabile pentru introducerea unui sistem de educatie adecvat pentru fete. Una dintre acestea a fost Constanta Duca care a incarcat sa influenteze politica de stat in acest sens.

O alta sustinatoare remarcabila a modificarii sistemului de educatie pentru femei a fost Adela Xenopol. Aceasta a criticat in repetate randuri modul in care erau educate fetele care "cutare lucru nu trebuie sa-l stie, cutare anume sa nu-l faca, si toate aceste fractiuni daca le adunam vedem ca ne va da rezultatul `tampirea`".

Cornelia Emilian este initiatoarea infiintarii primei scoli profesionale pentru fete, urmarind  dezvolatrea umana si emanciparea acelor fete lipsite de avere ca nu ar fi fost capabile sa-si asigure exixtenta sau intemeierea unei cariere. A militat, de asemenea, pentru cunoasterea statutului femeilor, considerand ca de obicei acestea erau limitate in notiuni de geografie, istorie, o limba straina, dar mai ales cunostinte domestice tipice cu deviza "a fi idealul barbatitlor".

 Dupa celebrul caz al Ellei Negruzzi care absolvise Facultatea de Drept si vroia sa profeseze avocatura, dar careia nu i-a fost permis, se remarca Eleonora Stratilescu. Aceasta critica tendinta societatii de atunci de a limita accesul femeilor la functii inalte, dar mai ales in domenii foarte bine platite.

 Sofia Nadejde militeaza impotriva atitudinilor pe care le afisau barbatii impotriva femeilor. Acestia erau ironici si nu pierdeau ocazia de a le descuraja prin anecdote sau articole pamflet. Remarca, de asemenea, indiferenta afisata fata de femei, vizibila in special in randul oamenilor politici, dar mai ales insusirea unor atitudini  de superioritate.

 Actualitatea internationala a miscarii feministe a fost sustinuta in randul barbatilor de catre Eugenia de Reuss Ianculescu aducand ca exemplu o alianta a barbatilor din Londra formata in 1912 care avea ca scop sprijinirea dreptului de vot al femeilor.


Adriana Laliu - Editor Studentie.ro