Noi descoperiri legate de problema obezitatii

Studii recente intreprinse de un consortiu international au mai facut putina lumina in drumul spre descoperirea bazei genetice a obezitatii prin identificarea a 18 zone genetice asociate cu obezitatea si a alor 13 care influenteaza distributia grasimilor in organism.

Primul studiu, al carui cercetator principal este Joel Hirschhorn, profesor asociat de genetica la Scoala de Medicina Harvard, a inclus date obtinute de la circa 250.000 de participanti, cea mai ampla investigatie genetica a trasaturilor umane intreprinsa pana in prezent.

Conform declaratiilor lui Joel Hirschhorn, oamenii sunt predispusi in mod diferit la probleme de obezitate. Unii oameni nu respecta o dieta stricta, nici nu fac sport in mod frecvent si, cu toate acestea, nu se ingrasa. Altii, in schimb, se straduiesc in mod constant sa isi mentina greutatea sub control. Aceasta variabilitate este, in parte, de ordin genetic, scopul urmarit de cercetatori fiind acela de a intelege de ce oamenii sunt predispusi in mod diferit la probleme de obezitate.

Intrucat majoritatea genelor implicate in aceste studii nu au fost pana acum suspectate de a juca un rol in obezitate, aceste descoperiri ar putea duce la o mai buna categorizare a obezitatii si, implicit, la un tratament mai eficient.

Studiul asupra obezitatii a cautat factorii genetici care influenteaza indicele de masa corporala (IMC). Oamenii de stiinta au combinat datele obtinute in urma a 46 de studii intreprinse asupra a circa 124.000 de oameni si au reusit sa identifice un total de 32 de zone genetice asociate cu IMC, dintre care 18 sunt noi. Una dintre noile variante descoperite se afla in codificarea genetica a unui receptor de proteine care raspunde la semnalele transmise din intestine, influentand nivelul de insulina al organismului si metabolismul acestuia. O alta varianta se afla in apropierea unei gene care codifica proteinele ce determina apetitul.

Chiar daca efectele fiecarei variante genetice in parte sunt minore, indivizii care aveau mai bine de 38 de variante care determinau cresterea IMC erau, in medie, cu 7-9 kg mai grasi decat aceia care aveau mai putin de 22 de asemenea variante. Cu toate acestea, chiar si in combinatie, aceste variante genetice explica doar o mica parte din variatia generala a greutatii corporale.

Cel de-al doilea studiu s-a concentrat asupra distributiei grasimilor in organism. Cercetarile au demonstrat faptul ca grasimea stocata in abdomen creste riscul dezvoltarii diabetului de tip 2 si a bolilor de inima. In schimb, grasimea stocata pe solduri si coapse ar putea proteja corpul impotriva diabetului si a presiunii arteriale crescute.

Oamenii de stiinta au analizat factorii genetici care determina distributia grasimilor de pe talie pe solduri, bazandu-se pe date obtinute de la 77000 de participanti in cadrul a 32 de studii. Regiunile identificate in analiza au fost apoi comparate cu datele obtinute in alte 29 de studii la care au participat mai bine de 113500 de indivizi. Acestea au dezvaluit 14 zone genetice asociate cu distributia grasimilor de pe talie pana pe solduri, adaugand 13 zone noi si confirmand o asociere descoperita anterior.

Sapte dintre variantele genetice identificate au efecte mult mai puternice asupra femeilor decat asupra barbatilor, sugerand ca acestea ar putea sta la baza distributiei diferite a grasimilor la barbati si femei. Regiunile care influenteaza distributia grasimilor implica gene care regleaza nivelul colesterolului, al trigliceridelor, al insulinei si rezistenta la insulina, ceea ce ar putea duce la o mai buna intelegere a felului in care acumularile de grasime in anumite zone ale corpului sunt mai strans legate de tulburarile metabolice decat de obezitate.

Aceste descoperiri ar putea fi un pas important in intelegerea fenomenelor aflate la baza proceselor biologice.
 

Dana Saporan - editor Studentie.ro