OPIACEELE SI CUM DAUNEAZA ACESTEA

Opiacee - Opiumul şi substante nrudite: Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafete ntinse, cu precadere n Orientul apropiat, mijlociu şi ndepartat. Dupa perioada de nflorire, planta formeaza o capsula rotund-ovalara ce contine semintele acesteia. Dupa o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizeaza şi se recolteaza un latex alb, laptos. Prin uscare, acesta se coloreaza spre maron şi se ntareşte, dobndind o consistenta asemanatoare cauciucului. Aceasta forma bruta a opiumului se modeleaza n bulgari, sau aşa-numite "pini". Culoarea oscileaza ntre maron şi negru. Dupa prelucrare, opiul brut poate fi mncat, baut, injectat sau fumat. Opiumul contine aproximativ 40 de substante active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar. Heroina se extrage prin transformarea morfinei obtinute din opiumul brut, adaugndu-se diferite substante chimice ntr-un proces chimic simplu, n mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, n general, doar cunoştinte de baza n chimie. Gradul de puritate al heroinei nsa este n relatie directa cu priceperea şi experienta chimistului care o prepara. n ciuda unor procedee de baza şi a substantelor chimice obligatorii pentru obtinerea heroinei, chimistul are o marja de libertate suficienta n aplicarea unor metode de productie individuale. n consecinta, formularea heroinei oferite pe piata consumatorilor de droguri poate fi diferita, n functie de: formularea n timpul procesului de productie (bulgare, granule, pulbere) substantele chimice şi adjuvantii adaugati, ce determina variatii ale culorii, precum şi variatiile n compozitia chimica. Heroina pura, "nentinsa" ajunge foarte rar pe piata. De multe ori, laboratoarele de preparare adauga nca din productie anumite substante, cu intentia de a produce anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnina. Aceasta substanta, utilizata printre altele ca rodenticid, are efect stimulator, administrata n cantitati mici. Consumatorul ar putea, astfel, conştientiza mai bine trairile din timpul starii de euforie (germ. Rausch). Acelaşi efect stimulator l are şi cafeina, frecvent adaugata heroinei. Facnd abstractie de aceste amestecuri preparate n laborator, traficantul "ntinde" adesea marfa cu glucoza, lactoza, acid citric sau substante farmaceutice (de ex. paracetamol - subst. activa: acetaminophen, n.tr.). Daca traficantul nsa nu are la dispozitie nici unul din aceşti excipienti, nu ezita sa utilizeze alte substante, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinati chiar şi detergenti, insectidice, var ş.a. Forme: - pulbere alba - beige-bruna (sau granule, ca de ceai solubil, la heroina din Hongkong) Heroina nr.1: heroina Heroina nr.2: amestec de morfina şi heroina Heroina nr.3: heroina cristalizata cu puritate de 30-60% (Hongkong Rocks) Heroina nr.4: heroina deosebit de concentrata din Turcia, de puritate de pna la 90% ("miere turceasca") Toxice utilizate: Dolantina: un antialgic sintetic care actioneaza similar cu morfina şi da, de asemenea, dependenta Codeina. monometileter al morfinei, componenta principala a multor sucuri expectorante Metadona: opiaceu sintetic cu structura similara heroinei (mijloc de substitutie) Tilidina: morfina sintetica, substanta activa din Valoron N Fentanil: Grup de substante cu efecte puternice, care sunt utilizate, de exemplu, ca narcotice (n medicina - n.tr.), dar şi ca droguri sintetice (heroina sintetica). Forme de consum: Opiaceele pot fi nghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare. Heroina fie se prizeaza, se inhaleaza (metoda numita "hailing" sau "blowing"), ori se injecteaza intramuscular, subcutan (n tesutul adipos) sau intravenos, ultima varianta fiind constatata cel mai frecvent. Pentru injectia intravenoasa, se plaseaza ntr-o lingura o cantitate de 50 - 150 mg heroina n apa; amestecul se ncalzeşte pna cnd cea mai mare parte a substantei se dizolva. Pentru o mai buna solubilitate se adauga acid citric. Dependentii de heroina filtreaza apoi solutia obtinuta printr-un tampon de vata sau un filtru de tigareta, o aspira ntr-o seringa şi o injecteaza ulterior n vena. Un dependent de heroina consuma zilnic 0,5 - 3 g heroina de concentratie medie. Injectiile se mpart de regula n trei, rareori n mai multe doze pe zi. Efecte şi pericole aparute prin abuz: Heroina are, practic, acelaşi spectru de actiune ca şi morfina, n schimb are un efect analgetic de cinci pna la 10 ori mai puternic. n acelaşi timp, heroina este şi puternic euforizanta. La fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului şi influenteaza starea sa psihica n sensul eliminarii fricii şi proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de "flash" (engl. trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde ntreg corpul imediat dupa injectarea n circulatia sanguina. Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeşte "kick" (energie, avnt, putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil. Multi consumatori dezvolta şi o dependenta fata de seringa sau ac, indiferent de drogul administrat. Este apreciata senzatia ce o da acul ntepator, "simti otelul". Se injecteaza orice: de la comprimate dizolvate, metadona, coniac pna la apa de balta. Cantitatea zilnica necesara de opiacee depinde de tipul substantei şi gradul de obişnuinta. Odata cu disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire este perceputa amplificat n realitatea obiectiva. La o noua administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic. Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina ajung de la tulburari vegetative uşoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pna la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor şi muşchilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative şi crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfina. Durata efectului este de doua-trei ore, spre deosebire de morfina: cinci-şase ore. Corespunzator, fenomenul de sevraj se instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca n cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-şi reinjecteze heroina din ce n ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate per doza trebuie crescuta mai repede, dect n cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga potentialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece pretul este ridicat şi cantitatea consumata atinge ordine de marimi considerabile, dependentului nu-i ramne alta posibilitate, dect sa-şi asigure cantitatea necesara prin comiterea de aşa-numite "infractiuni de procurare". Infractionalitatea directa şi indirecta legata de procurarea heroinei apare mai rapid şi se manifesta mai intens dect n cazul dependentei de alte substante. Avnd n vedere marja de siguranta ngusta a heroinei, adica a diferentei mici ntre doza suportabila şi cea toxica, se constata frecvent intoxicatia cu heroina, caracterizata prin pierderea cunoştintei şi depresia respitarorie, precum şi prin colapsul circulator şi frecventa cardiaca extrem de joasa. Depresia respiratorie este principala cauza de deces prin supradozare. Potentialul de dependenta: Administrarea injectabila a heroinei de şapte pna la zece ori poate determina, n mprejurari favorizante, dependenta, cu toate consecintele ulterioare. Capacitatea de a da dependenta a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice alta substanta. Inhalarea şi prizarea de heorina duc, de asemenea, la dependenta. Consecinte pe termen lung: Dependentii de heroina prezinta, conform experientei clinice, o stare generala puternic alterata. Spectrul mbolnavirilor asociate cu consumul de droguri este larg: - abcese ale extremitatilor - carii dentare şi leziuni asociate - reducerea masei musculare - modificari trofice şi leziuni la nivelul picioarelor - scabie - ulceratii şi flebite (inflamatii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare - bronşite purulente - pneumonii - boli cu transmitere sexuala - crize psihiatrice/comportament suicidar - infectia HIV - tuberculoza - hepatita virala A/B/C Infectia cu virusul hepatitic C şi B constituie o problema deosebita la dependentii de droguri. La Frankfurt, de exemplu, infectia cu virusul C apare la 95% din pacienti, iar permeabilitatea infectiei cu virusul B este de 82%. Deoarece aceste boli se cronicizeaza foarte des - hepatita B n circa 20% din cazuri, iar hepatita C in 70% din cazuri, se poate presupune ca aproximativ 75% din dependentii de heorina sufera de hepatita cronica. Evolutia este adesea nefavorabila, avnd n vedere ca sistemul imunitar este slabit la cei mai multi dintre consumatori, printre altele printr-o infectie concomitenta cu HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului n urma consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substante. Astfel, tot mai multi pacienti sufera de afectiuni dintre cele mai severe. La femei, de regula apare o amenoree secundara (absenta ciclului mentrual) care este reversibila dupa mai multe luni de abstinenta fortata. Libidoul şi potenta sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventa la femei, aceasta lasa adesea sa treaca, neobservata, o sarcina. Sarcina se observa doar ntr-un stadiu avansat. Nou-nascutii din mame dependente prezinta un sindrom de abstinenta neonatal care apare, de regula, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore dupa naştere. Tabloul clinic al acestui sindrom include n primul rnd insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremuratura involuntara), varsaturi, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febra şi diaree. Mai rar pot aparea: stranutul, transpiratiile şi crizele convulsive. Sindromul pericliteaza n mod serios viata nou-nascutului. Actele infractionale, prostitutia şi viata fara un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieti la marginea societatii pentru multi dependenti de heroina. Majoritatea consumatorilor prezinta, pe lnga boala de dependenta, şi o afectiune psihica. Dependenta ca boala poate fi considerata, n acest caz, o ncercare de autovindecare prin automedicatie (de exemplu, n cazul unor tulburari posttraumatice cronice dupa repetate abuzuri sexuale şi fizice grave traite n copilarie).