PARCUL NATIONAL BUCEGI

Masivul Bucegi detine un loc de frunte in lantul Carpatilor romanesti prin flora de rara bogatie si diversitate, care a atras inca de multa vreme numerosi cercetatori si iubitori ai naturii din tara si de peste hotare.
 Lucrarile stiintifice elaborate de prestigiosi botanisti, la inceputul secolului trecut, au stat la baza primului act de constituire a unor rezervatii-monumente ale naturii: HCM. 965/ 17.11.1943.
 Odata cu promovarea si dezvoltarea turismului, exploatarea maxima a resurselor naturale dar si ca rezultat al procesului pe scara larga de distrugere a diversitatii biologice cat si a influentei acesteia asupra factorilor de mediu a fost creat un cadru organizatoric adecvat masurilor specifice de conservare si protectie prin infiintarea Parcului Natural Bucegi, prin O.M. 7/27.01.1990.
 Aceasta structura administrativa are o suprafata totala de 35.700 ha, din care rezervatiile integrale- 9.000 ha.
 Administratia Parcului Natural Bucegi este o structura noua, fiind constituita ca subunitate a Regia Nationala a Padurilor .-ROMSILVA, respectiv a Directiei Silvice Targoviste.
 Din punct de vedere geologic Parcul Natural Bucegi cuprinde, in limitele sale, doua entitati structurale majore si anume: panza getica a Carpatilor Meridionali spre vest si zona flisului Carpatilor Orientali (panza de Ceahlau a Dacidelor si Externe) la est. Zona de contact a celor doua structuri este ascunsa sub aria de dezvoltare a conglomeratelor de Bucegi medii si superioare.
 In partea vestica a masivului, delimitata de raul Ialomita, de sub conglomeratele de Bucegi, apar la zi formatiuni cristaline si depozite sedimentare Jurasice si Cretacice.
 Muntii Bucegi sunt alcatuiti din doua ramuri principale, in forma de potcoava, care inchid intre ele bazinul superior al Ialomitei. Cele doua culmi pornesc din vf. Omu, punctul culminant al masivului si din care se desprind alte ramuri secundare.
 Podul Bucegilor este mai dezvoltat in ramura estica a masivului, la sud de vf. Omu, ingloband platourile Costilei, Caraimanului, Jepii Mari, Jepii Mici, Piatra Arsa, Vanturis.
Pe partea dreapta a vaii Izvorul Dorului, Podul Bucegilor se continua cu culmile rotunjite: Baba Mare, Cocora, Laptici.
 In ramura vestica a muntilor Bucegi, platoul prezinta in componenta sa culmile: Doamnele, Gutanu, Batrana, Grohotisu, Tataru, Deleanu si Lucacila.
 Caracteristic pentru podul Bucegilor este prezenta stancilor izolate ca: Babele, Sfinx etc. rezultate ca urmare a proceselor eoliene, inghet-dezghet si siroire.
 Conformatia masivului in forma de potcoava determina in mod evident dispunerea si directia de curgerea raurilor. Principala axa de colectare a apelor din interiorul masivului este Ialomita, care are un bazin simetric.
 Vegetatia Muntilor Bucegi a constituit cu predilectie un punct de atractie pentru botanisti ori de cate ori ei au ajuns in acest minunat colt al naturii fie ca turisti, fie cu preocupari stricte de cercetare. Ca istoric, este suficient sa amintim contributiile aduse de U. Hoffman in domeniul botanic inca din anul 1864. Odata cu trecerea timpului tot mai numeroase sunt datele floristice care isi gasesc loc in literatura de specialitate. Cu pregnanta deosebita apar lucrarile lui Al. Beldie (1940), (1967) privitoare la flora si vegetatia Muntilor Bucegi, ca si cele ale lui Tr. Stefureac asupra briophytelor sau ale colectivului condus de D. Puscaru ce antameaza problema pasunilor alpine.
 Diversitatea formelor de relief, structura geologica, altitudinea ce se ridica cu putin la peste 2500 metri, ofera conditii deosebit de variate ce au permis instalarea unei flore pe aceeasi masura de bogata si variata, cuprinzand toate grupele mari de plante.
 Muntii Bucegi au o mare diversitate floristica constituind o rezerva serioasa a genofondului romanesc, chiar si in privinta unor taxoni cu importanta mai deosebita. Speciile endemice reprezinta 5,6% din flora Bucegilor, fiind reprezentate prin 60 de unitati taxonomice (specii sau subspecii).
 Pentru intreaga tara sunt citati 74 de taxoni endemici “tari” si 54 “critici”, considerand ca in muntii Bucegi exista 27 de taxoni endemici “tari”, notam deci marea bogatie in taxoni endemici a muntilor Bucegi, comparativ cu flora endemica a Carpatilor sau a Romaniei. Specifice pentru muntii Bucegi sunt endemismele locale, exclusive ale Bucegilor, acestea fiind in numar de doua (Astragalus australis ssp. bucsecsi si Poa molinerii ssp. glacialis).
 In urma investigatiilor efectuate reiese faptul ca in Masivul Bucegi sunt cunoscute pana in prezent 3500 specii animale, de la rotifere pana la mamifere. Dintre speciile rotifere cele mai reprezentative pentru Parcul Natural Bucegi sunt: Adineta barbata, Elosa worallii, Encetrum saundersiae lophosoma, speciile genului Habrotracha.
 Deosebit de bogata este si fauna de gasteropode ce se caracterizeaza prin prezenta a aproximativ 105 specii, dintre care citam: Dauderbardia transsylvanica, Monacha vicia, Agardhia bielzii, A. Bielzii var. Romanica, Cochlodina transsylvanica, Pseudoalinda montana, Uncinaria elata, Alopia livida, Alopia canescens, Alopia mixia, A. Straminicolis. Datorita marilor adaptari, speciile din aceasta clasa ocupa aproape toate mediile, caracter ce le incadreaza ca elemente cosmopolite.
Dupa criteriul etologic avifauna masivului poate fi impartita in: specii care cuibaresc in aceasta zona, specii de pasaj si specii care vin si cauta hrana in aceasta zona. Din cele 129 specii semnalate, 50 apartin categoriei celor care cuibaresc in aceasta zona si pe care le putem considera specifice Bucegilor: Alauda arvensis, Corvus corax, Troglodytes troglodytes, Saxicola rubetra, Oenanthe oenanthe, Phoenicus ochruros, Turdus merula, Phyloscopus collybita, Prunella collaris, P. Modularis, Lanius collurio.
Un alt criteriu care aduce argumente convingatoare in privinta declararii si infiintarii rezervatiilor din cuprinsul Parcului este prezenta multor specii endemice montane: Allothrombium fuliginosum, Ena obscura montana, Allolobophora dacica, Leuctra carpatica, Nemoura carpathica, N. fusca, Erebia pharte romaniae.
 O parte din speciile identificate in Bucegi sunt considerate rare: Hermanniela dolosa, Macrobiotus hibernicus, Hypsibius clavatus, H. nodosus, H. tuberculatus, Vipera berus bosniensis.
 De o deosebita importanta sunt speciile relicte glaciare semnalate in aceasta zona: Pachimerium tristanicum, Ena obscura montana, Amara erratica, Biapertura affinis, Lacerta vivipara.
 Ca specii ocrotite citam: Formica rufa, Tetraos urogalus, Linx linx, iar speciile de pasari Gyps fulvus, Aegipius monachus, Aquila chrysaetosus chrysaetosus, A. heliaca haliacas sunt elemente disparute si care trebuie reintroduse in aceasta zona, avand in vedere importanta lor ecologica.
Contact: Comuna Moroieni, Str. Principala, nr.71, Judetul Dambovita
Tel – 0245/772640
e-mail : Pnb@forestdb.ro