PESTERA SCARISOARA, PALATUL DE CLESTAR DE SUB PAMANT

Pe un varf de munte, in Apuseni, un hau imens bine ascuns intr-o padure de brad duce spre unul dintre cei mai mari ghetari subterani din Europa.
Cum cotesti din Campeni spre Arieseni, peisajul se schimba brusc. Blocurile lasa locul caselor cu acoperisuri ascutite inconjurate de brazi si pensiunilor colorate, ridicate recent fara prea mari restrictii arhitecturale.

Odata ajuns in comuna Scarisoara, nu te astepta sa gasesti aici celebra pestera. Trebuie sa mai mergi vreo 15 kilometri pana in comuna Garda de Sus. Abia aici, in centrul satului, gasesti un indicator spre satul Ghetar. (Pana la inceputul veacului trecut, comuna Scarisoara era extrem de intinsa, insa, in urma unei reimpartiri administrative, ea a fost divizata in trei, aparand astfel comunele Garda de Sus si Arieseni.)

Din Garda de Sus mai faci vreo doi kilometri pe asfalt, pana cand drumul se bifurca. Drumul din dreapta spre "ghetar" are 18 kilometri, a fost odata asfaltat, acum se lucreaza la reabilitarea lui si, poate, va fi terminat peste trei ani. Drumul din stanga e mai scurt si nu a fost asfaltat niciodata, deci e mai greu de strabatut cu masina. Dupa doi kilometri de la bifurcatie, urca brusc in dreapta cu o serpentina brutala. Pe la a treia serpentina intalnesti trase pe dreapta cateva masini ai caror proprietari au preferat sa urce sase kilometri pe jos, decat sa se duca cu masinile pe bolovani.

Afacerea motului
Pe drum apare un IMS proaspat vopsit in albastru, cu tapiteria refacuta. E ticsit cu turisti cu chelii si barbi albe. Daniel Marin (47 de ani), proprietarul vehiculului mai batran decat el cu vreo doi ani, pare a fi singurul care castiga bani de pe urma faptului ca drumul spre Ghetar este in ultimul hal. Ia turistii de jos, din Garda, ii taxeaza pe fiecare dupa posibilitati, ii duce sus, ii asteapta si-i cara inapoi de unde i-a luat.

"E democratie, ceri cat vrei si primesti cat poti! Le iau 15 lei, iar daca-i plina masina ii mai las si la 10 lei de caciula. Pe nemti ii mai barbieresc de vreo 20 de lei de caciula, ca au de unde sa dea", spune soferul batranului IMS.
IMS-ul ii lasa pe turisti in padurea care se afla la intrarea in avenul pesterii. incep sa coboare impreuna cu alti turisti care asteptau sa se alcatuiasca grupul de minimum 10 persoane cu care se intra in pestera. Cele 220 de trepte sunt o provocare.
Mai ales ultimele 20, inclinate, ude si lipsite de balustrada de pe partea stanga, inlocuita cu o sarma otelita de care toti turistii se agata disperati. Balustrada subreda de lemn nu confera nici ea mai multa incredere.

Pe pasajul de lemn amplasat pe ghetar mai ai parte de o incercare grea daca nu observi o scandura rupta. Si ai toate sansele sa nu o observi pentru ca-ti ia ochii foca de gheata care iese de undeva din ghetar si deschide larg gura spre farama de lumina naturala de la intrare. Rotesti putin privirea si dai de numeroase stalactite si stalagmite si de muntele de gheata aflat sub tine.

Supliment de oferta: clatite, brosuri, DVD-uri
La iesire simti ca te sufoci. Scapat de stresul dificilei coborari, abia la iesire iti dai seama ca, de fapt, in 48 de metri (cat este de adanc avenul) iesi de la 1 grad Celsius, la 30.
La plecare, pe langa cei 5 lei dati pe bilet, parc-ai mai fi tentat sa mai scoti din buzunar 2 lei pentru o clatita cu branza, servita la o toneta adusa langa intrare, vreo 20 de lei pe o brosura cu imagini despre Parcul Natural Apuseni, sau 25 de lei pentru un

DVD - 3 D cu aceeasi tema.
Din oferta mai fac parte kitsch-uri de plastic langa obiecte de artizanat (in special vase din lemn), sau pahare cu afine, la 3 sau 5 lei, in functie de cantitate, vandute de trei fetite timide care spun ca din banii castigati astfel vor putea sa-si cumpere cele de trebuinta pentru "la toamna, la scoala".

Sursa: Evenimentul Zilei