REAGAN, RONALD

Nascut la Tampico, statul Illinois, in anul 1911, a fost unul dintre cei mai importanti oameni politici americani ai secolului al XX-lea. Mai intai a fost actor, apoi a intrat in viata politica. A devenit guvernator al statului California, functie pe care a indeplinit-o intre anii 1967 si 1974. In 1980 a candidat, din partea Partidului Republican, la functia de presedinte al S.U.A. A indeplinit aceasta functie timp de doua mandate, intre anii 1981 si 1989. In perioada in care s-a aflat la conducerea S.U.A., economia americana s-a relansat, iar impozitele au fost diminuate. In politica externa, a manifestat fermitate, iar in decembrie 1987 a semnat, cu Mihail Gorbaciov, un acord cu privire la reducerea rachetelor nucleare cu raza medie de actiune. In timpul cat s-a aflat la Casa Alba, S.U.A. a fost conceputa Initiativa de Aparare Strategica, plan prin care se preconiza amplasarea de armament defensiv in Cosmos, care sa apere teritoriul american de un atac nuclear strain. In 1987 a izbucnit un scandal in S.U.A. cu privire la livrarea unor arme catre Iran, motiv pentru care unii adversari politici l-au contestat. Robespierre, Maximilien de (1758-1794) Nascut la Arras, a fost unul dintre conducatorii revolutiei franceze declansate in 1789. Era avocat din Arras (din anul 1781) si a fost ales deputat al starii a treia in Artois, in anul 1789. A fost numit si Incoruptibilul, datorita onestitatii si spiritului justitiar de care a dat dovada. A fost membru al Adunarii constituante, iar in clubul iacobin a reusit sa-si impuna idealul politic, inspirat din ideile lui Jean-Jacques Rousseau. Adversar al nobilimii si al razboiului, dorind o societate in care toti oamenii sa fie egali si nimeni sa nu fie privilegiat, R. a devenit, din anul 1792, adversar al girondinilor. Deputat de Paris in Conventia Nationala, in iunie 1793 a contribuit la inlaturarea girondinilor si la preluarea conducerii, printr-o lovitura de stat, de catre radicali. Intrat in Comitetul Salvarii Publice la data de 27 iulie 1793, a devenit atotputernic. El a condus insa intr-o perioada de maxima criza revolutionara si de amenintare externa, cand a fost declarata patria in pericol si a fost instituit regimul terorii. Pericolul extern a fost respins datorita bunei aprovizionari a frontului, a inrolarii intregii populatii si a numirii in fruntea trupelor a unor tineri ofiteri. Dar, pe plan intern, politica dictatoriala a lui R. a nemultumit tot mai mult, iar puterea iacobinilor se clatina din cauza luptelor dintre diferitele grupari din randurile lor. Astfel, R. a reusit sa-i inlature pe hebertisti (adeptii lui Hbert - turbatii), si pe dantonisti (adeptii lui Danton - noii imbogatiti), trimitandu-i la moartea prin ghilotinare. Pentru putin timp, din martie si pana in iulie 1794, R. a fost, cu adevarat, stapanul Frantei: a instaurat Marea Teroare si a dorit instaurarea Cultului Fiintei Supreme. Politica intransigenta si sangeroasa, dusa in numele libertatii de catre R., executarea celor care erau suspectati ca ar fi fost dusmani ai revolutiei, au nemultumit profund. In aceste conditii, la data de 27 iulie 1794 (9 thermidor, dupa calendarul revolutionar), a avut loc o lovitura de stat, care punea capat dictaturii iacobine. R. si colaboratorii sai au fost inlaturati de la putere asa cum o preluasera. Arestat, a fost trimis la ghilotina, asa cum facuse si el cu cei pe care i-a considerat dusmanii sai politici. La data de 28 iulie 1794 (10 thermidor), R. a fost ghilotinat, impreuna cu Saint-Just, Courthon si cu alti 19 colaboratori. R. a ramas o personalitate controversata, fiind prezentat chiar si astazi de unii ca un idealist, de altii ca un fanatic dictator sangeros.