SCORUL DE RISC CARDIOVASCULAR FRAMINGHAM

Intr-un proiect ambitios, un grup prestigios de autori din mai multe tari europene a elaborat un nou sistem de evaluare a riscului cardiovascular, adaptat tarilor europene (SCORE Project) care ar putea nlocui scorurile utilizate pna acum, n buna parte derivate ale scorului de risc de la Framingham. Scorul Framingham, recomandat de National Cholesterol Education Program - Adult Treatment Panel III (NCEP ATP III) pentru evaluarea riscului cardiovascular utilizeaza sexul pacientilor, vrsta, nivelul colesterolului total, statusul de fumator/nefumator, HDL-colesterolul si tensiunea arteriala sistolica. Sistemul SCORE prezinta doua variante de apreciere a riscului: una bazata pe colesterolul total si alta bazata pe raportul colesterol total/HDL-colesterol. Fiecare dintre acestea pot fi utilizate la doua categorii de populatii: la risc crescut, respectiv scazut pentru evenimente cardiovasculare. Astfel, sunt utilizati ca parametri sexul pacientilor, tensiunea arteriala sistolica, colesterolul total (sau raportul colesterol total/HDL-colesterol) si statusul de fumator/nefumator. Autorii au elaborat diagrame usor de utilizat n practica clinica. EVALUAREA RISCULUI 1 Identificarea factorilor de risc. Reprezinta primul pas al profilaxiei primare si presupune urmatoarele masuri elementare: anamneza detaliata (cu accent pe antecedentele heredocolaterale si pe practicarea obiceiurilor daunatoare, particularitati profesionale si de personalitate), examenul fizic obiectiv (iclusiv calcularea indicelui de masa corporala, masurarea circumferintei taliei si masurarea TA), efectuarea lipidogramei si a glicemiei. 2 Evaluarea clinica a riscului. Studiul individualizat al prezentei si intensitatii tuturor categoriilor de risc permite aprecierea gradului de risc cardiovascular. Desigur, gradul de risc creste proportional la persoanele care sumeaza multipli factori de risc, din diverse categorii. Studiul Framingham a oferit o modalitate sistematica (scoruri) de apreciere a riscului cardiovascular. Acesta a fost insa efectuat doar pe populatie alba, ceea ce face dificil de transferat datele pe alte populatii. Tehnica Framingham stabileste o scala de valori pentru fiecare factor de risc, suma cifrelor oferind valoarea riscului total (tabelul I). Proiectia temporala a riscului se refera la o perioada de 10 ani, in care este de presupus ca se va dezvolta BCI. Estimarile Framingham includ si insuficienta coronariana (angor instabil), precum si manifestarile electrocardiografice de infarct miocardic silentios. Studiul nu stabileste scoruri cantitative pentru factorii de risc conditionali si predispozanti, considerandu-se ca acestia, fie au prea mica importanta ca factori independenti, fie isi exercita efectul prin intermediul factorilor de risc cauzali. Scorurile au fost revizuite ii ajustate, in ceea ce priveste riscul de a dezvolta un infarct miocardic fatal sau non-fatal sau moarte subita cardiaca, intr-o perspectiva de 10 ani (PROCAM Risk Score). In ceea ce priveste scorul femeilor postmenopauza, non-diabetice, acesta urmand a fi calculat prin impartirea scorului total la 4. Femeile post-menopauza, diabetice, au un scor egal cu cel al barbatilor diabetici de aceeasi varsta si, deci, nu necesita o corectare. Dupa varsta punctajul creste la femei de la -7 la varsta cuprinsa intre 20-34,-3 la 35-39,0 la 40-44, 6 la 50-54 de ani, 8 la 55-59, 10 la 160 -64, 12 la 65-69, 14 la 70-79 si 16 la 75-79.La parbati acest punctaj incepe de la -9 la 2034 de ani si evolueaza pana la 13 puncte la 75-79 de ani. Tensiunea arteriala sistolica (mm Hg) implica ricuri punctate de la 0 la valorile sub 120 pana la 6 la o valoare mai mare sau egala cu 160 ,diferentiandu-se pe sexe si si daca este cazul abaterilor de la tensiunea normala si aflarea in tratament. Alti factori care sunt luati in considerare sunt nivelurile de colestero HDL ,colesterol total, statutul de fumator ,cel de nefumator avand punctajul 0 indiferent de varsta. pe baza acestor tabele cu punctaje se calculeaza apoi scorul Framingham :riscul pentru fiecare nivel al punctajului. 3 Masurarea neinvaziva a incarcarii vasculare ateromatoase. Doua tehnici recente si-au dovedit fiabilitatea in acest sens: ultrasonografia carotidiana si tomografia computerizata coronariana cu fascicol de electroni (TCCFE). Prima face posibila masurarea raportului grosimii intimei si mediei in peretele arterelor carotide, sn timp ce TCCFE evalueaza cantitativ continutul de calciu din peretele vascular, un indicator al procesului de ateroscleroza coronariana. Studii recente releva existenta unei corelatii semnificative intre ateromatoza carotidiana si cea coronariana. Mai mult decat atat, s-a dovedit ca valoarea grosimii intima-media carotidiana ar constitui un puternic factor predictiv pentru accidente coronariene majore, independent de alti factori de risc. Pe de alta parte, studii anatomo-patologice si angiografice au demonstrat existenta unei relatii pozitive intre continutul de calciu din peretele coronarian si extensia leziunilor aterosclerotice coronariene. In perspectiva, acest din urma criteriu ar putea inlocui varsta ca factor de risc coronarian