Singura "coada" de la Permise din Pipera e cea de la tigara, gratie unui sistem informatic util si masurilor bine gandite (Galerie foto)

0 stele

358 vizualizari  |  Fii primul care comenteaza  | 10 dec 2016

Singura 'coada' de la Permise din Pipera e cea de la tigara, gratie unui sistem informatic util si masurilor bine gandite (Galerie foto)
Pana nu demult, ca sa dai proba teoretica a examenului auto, sa-ti schimbi permisul ori sa inmatriculezi un vehicul la unitatea DRPCIV din zona Pipera a Capitalei era un cosmar. Cozi infernale, multa birocratie si timp pierdut. Insa acum, odata cu schimbarile facute de Ministerul de Interne, singura "busculada" pe care o mai intalnesti acolo e in afara cladirii, unde se strang oamenii doar ca sa fumeze o tigara.

In vara, seful Senatului, Calin Popescu Tariceanu, nu s-a asezat la rand si a taiat fata celor care asteptau sa isi schimbe permisul. In toamna, v-am aratat ca problemele de organizare de la DRPCIV deveneau tot mai grave, iar totul a culminat cu cateva fotografii care ilustrau sutele de oameni ce asteptau in frig, unii chiar de la 2 dimineata, ca sa intre in cladire pentru a-si putea rezolva treburile.

Ministrul de Interne, Dragos Tudorache, a spus ca nu se mai poate asa, drept urmare a luat niste masuri ce s-au dovedit a fi foarte inspirate: a adus un soft si un aparat de eliberare a bonurilor de ordine, a mutat o parte din programari in online si a detasat cativa angajati ai ministerului pentru ca sa fie tot timpul suficiente ghisee deschise, iar orarul de munca al DRPCIV a fost extins.

Afla aici mai multe detalii despre masurile luate pentru a scapa de cozile de la DRPCIV si ce schimbari vor fi facute in viitorul apropiat

Iata ca, marti, decid sa-mi incerc inca o data norocul la Directia Regim Permise Auto din Pipera, ocazie cu care am simtit pe pielea mea efectul schimbarilor.

Ajung acolo in jurul orei 11:00, caci de dimineata am realizat ca dosarul pentru proba teroetica a examenului auto e incomplet, asa ca am dat o fuga mai intai pe la Posta ca sa platesc o taxa (o lista cu toate birurile pentru dosar poate fi consultata aici).

Cu toate ca e destul de multa lume, atmosfera e cu totul alta fata de ultima data. Scrasnelile din dinti si injuraturile pe sub mustati sunt inlocuite de un calm surprinzator. Nu mai e forfota, nu mai e lume nemultumita. Ai doar o senzatie de expectativa. In trecere, aud un domn vorbind cu fiica lui: "Las' ca acum e mult mai bine, nu mai sunt cozile alea de ti-era sila sa vii aici."

Bun, imi zic, deci am toate sansele sa termin azi. Urc la etaj, unde am treaba, si ma mira absenta cozilor. La plural, sa se inteleaga, da? E una singura, care nu numara mai mult de 20 de persoane. Intreb si eu pe cel din fata mea care-i treaba. "Pai trebuie sa-ti iei bon de ordine, asa merge treaba acuma". Aud vocea unei doamne care anunta un numar de bon si numarul ghiseului la care trebuie sa se prezinte.



Avansez repede si dupa 10 minute sunt in fata aparatului care emite bonuri. Batranelul din fata mea isi cauta disperat ochelarii si isi da seama ca i-a lasat in masina. "Va rog, ma ajutati cu butoanele astea? Degetele mele sunt butucanoase si nu ma descurc aici", imi zice el. "Desigur", raspund eu. Il intreb ce are de facut, aleg optiunea de pe ecran si imi spune numele lui. Tastez repede, apoi dau ok si aparatul elibereaza bonul de ordine. "Poftiti", se aude un murmur din buzele mele. El, foarte fericit, imi strange mana cu un ranjet pe fata si imi multumeste.

Repet operatiunea pentru mine si dau sa ma intorc sa-l intreb pe urmatorul daca are nevoie de ajutor, dar imediat apare un angajat care preia aceasta misiune.

Ma uit pe bon si vad ca inaintea mea sunt 39 de persoane si 4 ghisee pentru inregistrarea dosarului pentru examenul teoretic pentru permis. E ora 11:30. "E un semn bun", imi zic in sinea mea. Ma gandesc ca data trecuta am stat degeaba la rand 4 ore si nu am rezolvat nimic, iar acum am sanse.


Timpul a trecut repede si iata ca la ora 13:00 am reusit sa-mi inregistrez dosarul. 40 de oameni triati intr-o ora si jumatate e mai mult decat decent, caci operatiunea dureaza ceva minute.

Dar din pacate sunt nevoit sa plec, pentru ca mai am si altceva de facut. Insa as fi putut lejer sa sutin proba teoretica acum, daca nu aveam alte treburi. Fac o poza cu programul pentru examinare si plec.


Ma intorc joi de dimineata, pe la 10:00, gata de actiune. Intru in zona salilor de examen, angajatul imi scaneaza codul de bare de pe dosar, imi da foita de acces si imi zice sa-mi inchid telefonul. "Atentie, te dau afara daca nu e off. Nu pe mod avion, nu pe silent, trebuie sa fie inchis!", zice el. Dau din cap in semn aprobator, dar el ma fixeaza cu privirea. "Trebuie sa il inchizi, da?!", imi repeta. "Ok, ok...", zic eu si scot telefonul si ii arat ca e inchis.

"Bafta", se aude pe coridor in spatele meu. "Mersi", zic eu si trag aer in piept. Intru in sala, iar cel de-acolo imi cere sa-i arat telefonul. Ma conformez si ma asez. Incepe testul, il trec, iar la final angajatul - un barbat pe la 30 de ani - ma felicita si ma intreaba daca vreau sa ma programez acum la traseu.

"Stati asa", zic eu, "se poate direct de aici, de pe calculatorul asta?!", intreb eu mai mult pentru mine, mirat ca cineva s-a gandit la o chestie atat de desteapta. "Da", a fost raspunsul sec al lui. Parcurg pasii, imi aleg zona de examinare si data, insa dupa ce apas butonul de Finish, imi apare pe ecran un mare semn de exclamare: cazierul meu expira pana la data la care voi sustine proba practica.

"Nu-i nimic, te duci si iti scoti un nou cazier si te intorci si te programezi la ghiseu", imi zice domnul. "Perfect", e raspunsul meu. Dau "buna ziua" si fug la posta si apoi la politie. Am timp sa ma intorc la DPRCIV si - spre marea mea uimire - cam bate vantul pe-aici. Intreb si eu un pusti de ce marti a fost mai aglomerat decat azi si imi raspunde: "Mie instructorul mi-a zis ca sala se da doar lunea, martea si vinerea. Poate de-aia", imi raspunde.


"Dar e program toata saptamana", zic eu. "Da, eu am avut noroc, ca un prieten de-al meu a fost ieri aici cu treburi si l-am rugat sa se uite pe orar", conchide pustiul si pleaca.

Ei bine, iata ca se poate sa nu mai avem cozi. Eu sunt programat la traseu abia in martie, dar macar sunt impacat ca totul merge aproape snur la DPRCIV.

Iar cei care vor sa-si inmatriculeze masina sau sa-si schimbe permisul, isi pot face rezervare online.

Concluzia e ca se vede o diferenta uriasa fata de ce era inainte si cum e acum: e mai multa organizare, iar sistemul informatic e functional si ajuta foarte mult contribuabilul. Keep up the good work, dupa cum ar zice americanul. Si felicitari! M-am simtit bine in normalitate.

*Sursa foto: Ziare.com
Via Ziare.com

Daca ti-a placut acest articol, urmareste-ne pe Facebook

Adauga comentariul tau
Promoveaza-ti oferta aici!