TELEFON

Instrument de comunicare vocala la distanta prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire, construit de inventatorul scotian Alexander Graham Bell, in 1876. Emitatorul, cuprinde un microfon de carbon cu o diafragma care vibreaza atunci cand o persoana vorbeste in el. Vibratiile diafragmei comprima intr-o masura mai mare sau mai mica granulele de carbon, modificandu-le rezistenta la trecerea unui curent electric care le strabate. Aceasta fluctuatie da nastere unor semnale electrice variabile, care se propaga de-a lungul cablurilor telefonice, pana la receptorul persoanei apelate. Acolo, aceste vibratii fac sa varieze magnetismul unui electromagnet, producand vibratia unei diafragme aflate deasupra acestuia. Vibrand, diafragma emite unde sonore, care le reproduc pe cele intrate initial in emitator.