Tu cum te-ai simti daca te-ai naste batran?

"Tu cum te-ai simti daca te-ai naste batran?" este intrebarea pe care si-o pun probabil toti cei care au citit cartea lui Andrew Sean Greer numita "Confesiunile lui Max Tivoli".

Cartea incepe cu o fraza care va deveni motto-ul romanului: "Fiecare om are in viata lui o mare iubire". Romanul "Confesiunile lui Max Tivoli" graviteaza in jurul temei iubirii si a imposibilitatii de a fi fericit in dragoste atunci cand esti intr-o continua lupta cu timpul.

Povestea acestei carti ti se poate parea cunoscuta, mai ales daca ai vazut filmul "The Curious Case of Benjamin Button", cu Brad Pitt!

In ciuda aparentelor, nu aceasta carte este sursa de inspiratie pentru film, ci o nuvela omonima scrisa de Fitzgerald. Trecand peste faptul ca acest scriitor contemporan - Andrew Sean Greer pare sa se fi inspirat din opera lui Fitzgerald, tratarea temei si stilul lui Greer sunt complet originale, iar cartea sa este o reusita din toate punctele de vedere.

Firul naratiunii cartii sale se scurge astfel: Max Tivoli este un om bizar care s-a nascut batran, cu toate trasaturile fizice care implica batranetea – piele ridata, afectiuni medicale tipice precum reumatism, par alb etc. Max este condamnat prin urmare la o viata mai mult decat neobisnuita, mai ales de cand parintii sai il obliga sa pastreze secretul conditiei sale. Mama sa ii repeta obsesiv "Fii ceea ce cred ei ca esti", iar saracul Max isi guverneaza aproape toata viata dupa aceasta regula. 

Zic aproape toata viata, pentru ca atunci cand ii marturiseste secretul primei si singurei lui iubiri, Max este considerat nebun de aceasta si apoi parasit fara mila pentru un alt barbat. Alice este numele femeii care ii acapareaza intreaga existenta inca din adolescenta, pe cand ea era o fetita de 14 ani si el un adolescent de 17 ani ascuns sub o colilie de batran libidinos, care ii fura fetei primul sarut.

Iubirea si timpul sunt cele doua teme principale, care se intersecteaza mereu pe parcursul confesiunilor lui Max. Dar intrebarea este de ce confesiuni? Simplu: pentru ca romanul este construit sub forma unui jurnal, scris de Max, care simte apropierea sfarsitului, in ciuda aparentei lui fizice de copil. Max isi rememoreaza viata in momentul in care a ajuns sa traiasca in mod paradoxal in casa fostei lui sotii, avandu-l coleg de camera pe propriul sau fiu. Dar cum ajunge acolo? Este o poveste intreaga, pe care trebuie sa o descoperi tu, fara sa uiti ca in tot acest timp el este deghizat involuntar intr-un baietandru de aproximativ 13 ani!

"Confesiunile lui Max Tivoli" - o carte trista, minunata, care te face sa zambesti dar si sa plangi in acelasi timp, gandindu-te si tu precum unul din personajele romanului, ca intr-adevar "timpul nu-i de partea nimanui".

Andreea Iolu - editor Studentie.ro