VAGINITA

Vaginita apare din cauza schimbarii echilibrului florei vaginale si este o inflamatie a vaginului, in forma acuta. Vaginita bacteriana este cea mai frecventa cauza de simptome vaginale la femeile aflate la varsta fertila. In tubul digestiv, in vagin, pe piele, exista numeroase bacterii, care exista in mod normal, fara a cauza vreo problema. In interiorul vaginului bacteriile numite lactobacillus (bacteriile "bune") mentin, prin secretii, un mediu acid. Acest mediu acid este propice propriei dezvoltari si in acelasi timp are rol de protectie, mentinand sanatatea vaginului prin prevenirea proliferarii altor tipuri de bacterii (bacteriile "rele"). Acesta stare este in conditii normale. Din anumite cauze, echilibrul este rupt, iar bacteriile patogene (de cele mai multe ori Gardnerella vaginalis si Candida albicans) se inmultesc peste masura, provocand infectii. Cauze: Cateva dintre cauzele care pot duce la dezechilibrul florei vaginale sunt: - toaleta genitala excesiva, cu sapunuri dure, - spalaturile intravaginale dese, - lenjeria stramta din materiale sintetice, - tratamente indelungate cu antibiotice - diabetul. Este un subiect de controversa daca vaginita este sau nu o infectie cu transmitere sexuala fiindca schimbarea balantei bacteriene poate apare si in cazul in care nu exista nici un fel de viata sexuala. Dar, de cele mai multe ori vaginita este asociata cu o infectie cu transmitere sexuala, la schimbarea partenerului sau la reluarea vietii sexuale. Infectia creste probabilitatea aparitiei bolilor inflamatorii pelvine. Simptome: 50 % din femeile care au aceasta afectiune sunt asimptomatice. In cazul in care apar simptomele acestea variaza cu germenul care le produce si constau in: - senzatii de arsura la urinare, - iritatia vulvei si a vaginului, - senzatie de mancarime la nivelul vaginului, - secretii anormale apoase, de culoare gri-albicioasa si cu un puternic miros de peste care se intensifica dupa contactul sexual sau in timpul menstruatiilor. Diagnosticul este pus in urma analizei la microscop a secretiei vaginale si prin masurarea aciditatii (rezultat pozitiv in cazul unui pH mai mare de 4,5). Tratamentul consta in administrarea de substante antifungice sau antibiotice sub forma de creme cu aplicare localasau sau tratament pe cale orala. Metoda aleasa de medic se face in functie de particularitatile starii de sanatate a pacientei. Tot medicul va decide, dupa efectuarea analizelor, daca si partenerul trebuie sa urmeze un tratament. Dar chiar daca si barbatul va urma un tratament este posibila o revenire a afectiunii, deoarece barbatul aparent sanatos, este in realitate purtator de de parazit si poate reinfecta femeia. Prevenire: Pentru a preveni acesta afectiune trebuie urmarita inlaturarea conditiilor ce pot favoriza schimbarea echilibrului florei vaginale. Pentru a evita distrugerea echilibrului florei vaginale se recomanda: - folsirea lenjeriei din bumbac, - folosirea tampoanelor externe, - evitarea purtarii pantalonilor stramti sau din materiale sintetice, - spalarea dispozitivelor folosite in metodele contraceptive de bariera (diafragma si aplicatorul spermicidului), - evitarea folsirii sapunurilor dure - reactia la utilizarea unor anumite feluri de sapun, - evitarea spalaturilor intravaginale, - discutarea cu medicului a cazurilor in care este necesar un tratament indelungat cu antibiotice.