Tehnici de acces digitale de tip DSL

Termenul se refera la tehnologii si echipamente utilizate in retele telefonice pentru a asigura acces la o retea digitala de viteza mare pe fire de cupru torsadate; - exista doua categorii de baza si anume: SDSL – Symmetric DSL si ADSL - Asymmetric DSL; - SDSL asigura aceeasi rata de transfer in ambele directii adica in:

- „upstream” ® abonat – centrala - „downstream” ® centrala – abonat - datorita atenuarii si diafoniei aceste sisteme pot lucra numai la frecvente medii; - variantele de DSL simetric includ: SDSL, SHDSL, MSDSL, HDSL, HDSL-2, IDSL;
- SDSL este ideal pentru LAN, video-bidirectional, servere web.
- ADSL asigura in „downstream” un canal de banda larga, situat la frecvente

inalte si un canal de banda mai ingusta in „upstream” situat la frecvente joase; - impartirea benzilor de frecventa are doua motive: cantitatea de informatie transmisa in „downstream” este mai mare si se reduce paradiafonia care este mai mare la frecvente inalte; - variantele de ADSL includ: ADSL, ADSL G.lite, RADSL si VDSL (poate
lucra atat in mod simetric cat si asimetric).

- Modalitatile de transfer utilizate pentru diferite tehnici DSL si lungimea maxima a buclei de abonat sunt prezentate in tab. 1 si in fig. 1; este specificat daca este posibila utilizarea serviciului telefonic standard si numarul de perechi de fire necesare.