Neurotransmiţătorul

Neurotransmitatorul reprezinta o substanta fabricata de celula nervoasa care, eliberata in spatiul sinaptic ca raspuns la o stimulare (electrica, mecanica, chimica), are un efect specific asupra unei alte celule.
In sistemul nervos, aceasta celula este neuronul, dar la periferie, ea poate fi reprezentata de catre o celula efectoare. Neuronii sau anumite grupe neuronale utilizeaza numai un singur transmitator (legea lui Dale). Ulterior s-a constatat existenta unei co-transmiteri la nivel neuronal, adica posibilitatea existentei in aceiasi neuroni a doi sau chiar trei neurotransmitatori.

In creier au fost identificati si receptori pentru unii neurohormoni, existind astfel posibilitatea eliberarii acestora in circulatia periferica prin bucle feedback. Receptorii au fost gasiti si la nivelul butonului presinaptic, care are rolul de a regla cantitatea de neurotransmitatori eliberata. Astfel, actiunea neurotransmitatorilor, considerata a fi de scurta durata, este modulata de catre alte substante care se numesc neuromodulatori. Acestia provoaca modificari de lunga durata ale tonusului sinaptic, modulind astfel mediul inconjurator in vederea actionarii altui neurotransmitator.
Prin urmare, utilizarea traditionala a structurilor anatomice ca unitati functionale nu a fost inlocuita, dar acelasi comportament se afla sub dependenta atit a unui substrat anatomic, cit si a unuia neurochimic. Creierul poseda neuroni si neurotransmitatori, astfel incit orice comportament are la baza componente anatomice si componente neurochimice.