Supervizarea in Asistenta Sociala

De-a lungul anilor au existat mai multe acceptiuni ale termenului ,,supervizare”. in lumea anglo-saxona, de exemplu, cuvantul ,,supervizor” desemneaza atat managerul unei echipe, cat si o persoana venita din afara organizatiei pentru a superviza.

 Literatura de specialitate indica o oarecare ambiguitate in definerea termenului ,,supervizare”. Kadushin (1992), de exemplu, vorbeste despre trei modele diferite de supervizare:
- supervizare educationala, cu scopul ca persoanele supervizate sa ii sporeasca competenta profesionala;
- supervizare metodologica, orientata spre client si avand drept focus modul de a gestiona un caz;
- supervizare administrativa, de la manageri catre membrii echipei.

Majoritatea lucrarilor de specialitate descriu supervizarea drept o activitate care transfera cunostinte, abilitati si atitudini de la o persoana cu experienta catre una cu mai putina experienta. Supervizarea integreaza cunostintele teoretice si practice referitoare Ia un client. De asemenea, supervizarea este un process pedagogic si de evaluare (Naslund, 2004). Gerald Caplan, a afirmat ca procesul de supervizare este un proces de durata, intre un profesionist cu o anumita competenta si unul sau mai multi profesionisti fara acea competenta. Supervizorul are o anumita responsabilitate, iar participarea la sesiunile de supervizare este aproape obligatorie.

Supervizarea este un proces administrativ si educational utilizat in agentiile de asistenta sociala pentru a sprijini asistentii sociali sa-si dezvolte abilitatile si sa asigure servicii de calitate clientilor” (Barker, 1995).
Termenul supervizare este o combinatie a doi termeni latini (super, care inseamna ,,deasupra, pe, peste” si videre, ce inseamna ,,a vedea, a privi”) si a fost construit pentru a denumi o activitate de supraveghere pentru organizarea eficienta a muncii, mai ales a muncii oamenilor mai putin pregatitii, asa cum sunt voluntarii.