Retele si baze de date

1.1. MODELUL RELATIONAL

Modelul relational a fost propus de catre IBM si a revolutionat reprezentarea datelor facand trecerea la generatia a doua de baze de date.

Modelul este simplu, are o solida fundamentare teoretica fiind bazat pe teoria seturilor (ansamblurilor) si pe logica matematica. Pot fi reprezentate toate tipurile de structuri de date de mare complexitate, din diferite domenii de activitate.

Modelul relational este definit prin: structura de date, operatorii care actioneaza asupra structurii si restrictiile de integritate.

1) Conceptele utilizate pentru definirea structurii de date sunt: domeniul, tabela (relatia), atributul, tuplul, cheia si schema tabelei.

Domeniu este un ansamblu de valori caracterizat printr-un nume. El poate fi explicit sau implicit. Tabela/relatia este un subansamblu al produsului cartezian al mai multor domenii, caracterizat printr-un nume, prin care se definesc atributele ce apartin aceleasi clase de entitati. Atributul este coloana unei tabele, caracterizata printr-un nume. Cheia este un atribut sau un ansamblu de atribute care au rolul de a identifica un tuplu dintr-o tabela. Tipuri de chei: primare/alternate, simple/comune, externe.

Tuplul este linia dintr-o tabela si nu are nume. Ordinea liniilor (tupluri) si coloanelor (atribute) dintr-o tabela nu trebuie sa prezinte nici-o importanta. Schema tabelei este formata din numele tabelei, urmat intre paranteze rotunde de lista atributelor, iar pentru fiecare atribut se precizeaza domeniul asociat.

Schema bazei de date poate fi reprezentata printr-o diagrama de structura in care sunt puse in evidenta si legaturile dintre tabele. Definirea legaturilor dintre tabele se face logic construind asocieri intre tabele cu ajutorul unor atribute de legatura. Atributele implicate in realizarea legaturilor se gasesc fie in tabelele asociate, fie in tabele distincte construite special pentru legaturi. Atributul din tabela initiala se numeste cheie externa iar cel din tabela finala este cheie primara. Legaturile posibile sunt 1:1, 1:m, m:n. Potential, orice tabela se poate lega cu orice tabela, dupa orice atribute.

Legaturile se stabilesc la momentul descrierii datelor prin limbaje de descriere a datelor (LDD), cu ajutorul restrictiilor de integritate. Practic, se stabilesc si legaturi dinamice la momentul executiei.