bvj

Tranzitia societatii românesti si inscrierea sa pe coordonatele economiei de piata
implica noi abordari in raportul dintre teoria si practica economica. Referindu-ne la conceptul
de investitie vom remarca manifestarea unor preocupari de clarificare. Dar acest concept are
un continut mai complex de cât apare dintr-o analiza succinta. Problemele practice ale
tranzitiei la economia de piata impun sarcini noi si dificile teoriei economice. intre acestea, o
abordare a conceptului de investitii este inca departe de o definire unitara. Problema prezinta
interes si este de actualitate caci asa cum sublinia Alvin Toffler " grupurile de factori de
decizie anonimi, care manevreaza pârghiile investitiilor, au constituit supraelitele din toate
societatile industriale".

Problema este de actualitate si pentru ca potentialul investitional se reflecta nu
neaparat prin volumul de resurse (financiare, materiale si umane) avansate, cât mai ales prin
capacitatea factorului uman de a le transpune in efecte scontate.
Investitiile pot si trebuie abordate in strânsa legatura cu procesul dezvoltarii, al
cresterii economice. in fapt dezvoltarea depinde de capacitatea factorilor de decizie2: a) de a
formula optiuni de investitii in acord cu obiectivele si scopurile stabilite; b) de a ameliora
strategia si politicile de dezvoltare in ideea potentarii efectelor investitiilor; c) de a selecta
proiecte de investitii care sa permita valorificarea rationala a tuturor resurselor materiale,
financiare si de munca pentru atingerea obiectivelor stabilite.
in aceeasi ordine de idei trebuie remarcat faptul ca investitiile infaptuite jaloneaza
limitele, parametrii factorilor de productie, in mod riguros pentru o perioada mare de timp,
generând efecte complexe pe termen lung.