CURS BIOLOGIE: BOTANICA si FITOFARMACIE

Incarcat la data: 15 Ianuarie 2009

Autor: sefulretelei

Pret: 100 credite

3,8 (4 review-uri)
INTRODUCERE Manualul de fata referitor la "Plante medicinale si toxice" - curs, reprezinta pentru studenti un studiu introductiv totodata avand scopul de a adanci si completa cunostintele pentru disciplinele de Bazele nutritiei animalelor, Toxicologie si toxicoze precum si pentru Patologie si clinica medicala. Cea mai stransa legatura a botanicii medicale este aceea cu o ramura a farmacologiei - farmacognozia - care se ocupa in principal cu studiul drogurilor vegetale (dar si cu cele animale si minerale). Folosirea in scopuri terapeutice a plantelor este determinata de continutul lor in unele droguri (care contin principii active) parti ale plantelor la care se face referire in cursul de fata, find mentionate si vegetale care, desi sunt toxice in alimentatia animalelor si chiar si pentru om, acestea sunt totusi valorificate in industria farmaceutica. Botanica medicala are o legatura inportanta cu farmacodinamia - o alta ramura a farmacologiei -, aceasta verificand "in vivo" si "in vitro" actiunea drogurilor din plante (si nu numai) asupra organelor, sistemelor si aparatelor organismului animal. Cartea de fata prezinta plantele medicinale si toxice in succesiune filogenetica, prezentand principiile active din punct de vedere terapeutic sau toxic, punctandu-se indicatiile terapeutice si efectele toxice pentru fiecare planta in parte, acolo unde este cazul. In ultima parte a lucrarii este prevazuta o prezentare a repartitiei teritoriale a vegetatiei pe glob, precum si in tara noastra (zonala, etajata si intrazonala), cu exemplificari ale speciilor caracteristice respectivelor conditii climatice si ecologice. Fitoterapia (la care se fac numeroase referiri in text) utilizeaza ca mijloace de tratament plantele medicinale. Unele traditii sau scoli de fitoterapie folosesc plantele in intregime sau anumite parti si proceduri simple de extragere (infuzare, decoctie etc), sau se folosesc ele insele ca atare (etnoiatria chineza). Daca nu este bine cunoscuta, fitoterapia poate da accidente terapeutice. Studiul plantelor medicinale si toxice, fara indoiala ca sta la baza insusirii corecte a terapiei veterinare, bineinteles in egala masura cu cunostintele capatate si la farmacologie. CAPITOLUL 1 MORFOLOGIA PLANTELOR MEDICINALE SI TOXICE 1.1. CELULA (CITOLOGIA VEGETALA) Citologia (de la cuvantul grecesc kytos = cavitate si logos =vorbire, stiinta) este un vechi capitol al anatomiei plantelor care se ocupa cu studiul celulei sub raportul structurii si ultrastructurii acesteia pana la nivel molecular si submolecular. Celula vegetala se deosebeste de cea animala prin urmatoarele caracteristici: - peretele celular are o consistenta rigida, substanta de baza fiind celuloza (care nu se intalneste decat in regnul vegetal); - gradul de diferentiere este mai mic, din care cauza exista mai putine tipuri morfologice de celule; - cresterea este mai intensa, celula ajungand la dimensiuni mai mari; - celulele au o oarecare independenta chiar si atunci cand sunt grupate in tesuturi; - prin cresterea in lungime se formeaza un vacuom dezvoltat in care are loc o diferentiere a osmozei si o generalizare a curentilor citoplasmatici; - in unele celule vegetale exista posibilitatea sintezei primare autotrofe si de inmagazinare a energiei chimice datorita activitatii plastidelor (mai ales a cloroplastelor); - celulele vegetale (prin aportul de substante minerale si azot) pot realiza proteosinteza primara. 1.1.1. FORMA CELULEI VEGETALE Aspectul celulei este diferit dupa rolul fiziologic pe care il indeplineste, dupa pozitia ocupata in diferite tesuturi, dupa mediul in care se gaseste, diferentierea morfofunctionala constatandu-se atat la aceeasi planta, cat si intre plante. In situatia celulelor libere, forma acestora depinde de lipsa sau existenta memebranei. Daca membrana lipseste, forma este instabila, schimbandu-se des; celulele poarta numele de gimnoplaste. Daca celula poseda membrana, forma lor va fi stabita, mai mult sau mai putin sferica si se numesc dermatoplaste. 1.1.2. MARIMEA CELULEI VEGETALE Dimensiunile celulelor vegetale obisnuit sunt mici sau foarte mici, find vizibile (cu rare exceptii, ca fibrele textile de in si canepa ce ajung la 6-7 cm lungime, apoi firele de bumbac, celulele din pulpa fructelor de citrice etc.) numai la microscop. 1.1.3. ORGANITELE CELULARE Celula vegetala este protejata la exterior de un perete dur pectocelulozic, constituent fara viata, care lipseste insa la zoospori, anterozoizi, o parte din alge si ciuperci. Constituentii cu viata (protoplastul) sunt reprezentati de citoplasma, nucleu, plastide, condricsomi, reticul endoplasmatic, ribosomi, dictiosomi, lizosomi. 1.1.3.1. PARAPLASMA (constituenti fara viata). Constituentii fara viata ai celulei vegetale pot fi permanenti sau numai temporari. 1.1.3.1.1.Peretele celular Peretele celular este un produs al protoplastului, fiind posibila formarea lui si in cazul celulelor lipsite de acest constituent (gimnoplastele), in stari speciale, cand trec de la activitate la latenta, prin inchistare. In celulele vii mature, peretele este lipsit de citoplasma. Odata ce continutul celular moare, peretele nu mai ramane decat sa indeplineasca un rol mecanic. Celulele se alatura unele de altele in tesuturi, printr-o substanta pectica intercelulara numita lamela mediana, la locul de unire a mai multor celule diferentiindu-se cate un spatiu intercelular sau meat. Pe toata suprafata peretelui se observa din loc in loc niste portiuni mai putin ingrosate - punctuatiuni - reprezentand locurile de legatura intre celulele vegetale care se stabilesc prin plasmodesme - structuri fibrilare microscopice de origine endoplasmatica ce strabat punctuatiunile asigurand conductibititatea, sensibilitatea si oarecum circulatia substantebr nutritive. Din punct de vedere chimic este de precizat ca membrana celulei vegetale are la baza in principal celuloza care este asociata cu alte substante (hemiceluloza, substantele pectice, lignina, mucilagiile). Celuloza este un polizaharid solid, amorf, inodor, insipid, insolubil in apa si in solventii organici, solubil in acizii minerali tari, partial in hidroxizi alcalini care confera fibrelor de celuloze un luciu caracteristic. Celuloza, prin existenta ei sub forma microfibrilara, joaca rolul mecanic de "schelet" al membranei celulare. Hemiceluloza este o substanta care provine din condensarea moleculelor de arabinoza, xiloze (pentoze), manoza, galactoza, glucoza (hexoze) si acid glicuronic. Hemiceluloza se gaseste si ca substanta de rezerva (in endospermul semintelor de cafea si de lupin sau in samburii fructelor de curmal). Substanle pectice (pectoze si pectine) sunt polizaharide care se gasesc in toate celulele vegetale, la cele tinere reprezentand componentul principal care asigura legatura dintre membranele alaturate. Se gasesc cateodata si in sucul vacuolar al fructelor. Pectinele sunt solubile in apa dand solutii coloidate (la cald); prin racire si in mediu acid formeaza geluri transparente. Pectinele stau la baza prepararii gemurilor si a marmeladei in industria alimentara. Pentru medicina, substantele pectice sunt importante intrucat se pot utiliza ca hemostatice. Lignina este un polimer avansat al derivatilor fenil propanici; substanta se gaseste in toate plantele incepand cu pteridofitele, fiind la fel de raspandita ca si celuloza (nu este intalnita la plantele inferioare - alge, ciuperci, licheni). Lignina se gaseste in tesutul lemnos si in cel mecanic, asigurand rezistenta fizica a plantelor. Gumele si mucilagiile sunt polizaharide neomogene care apar in regnul vegetal ca exsudate ale peretetui celular sau ca substante vacuolare. Ele sunt produse de degradare ale constituentilor peretilor celulari. Gumele sunt produse vegetale exsudative, cleioase, de natura patologica, avend rol de protectie a locuritor traumatizate. Dintre mucilagiile obtinute de la plantele inferioare cu utilizari industriale si medicale se pot aminti agar - agarul, carrageenul (din alge rosii) si acidul alginic sub forma de alginati. Mucilagiile se formeaza prin gelificarea straturilor externe ale peretetui celular, de asemenea si la nivelul straturilor medii, interne si chiar ale intregii membrane. La semintele de Linum usitatissimum, celulele epidermale se imbiba cu apa, se umfla si ajung se devina un gel care preseaza cuticula, pe care o rupe, mucilagiul depunandu-se ca un strat mai mult sau mai putin omogen la suprafata. Ceara este o substanta grasa care impregneaza membrana externa a unor celule epidermice, fiind un produs de exsudatie al citoplasmei. Se poate observa la suprafata fructelor (mere, pere, prune, struguri, etc), a frunzelor (ficus, brad etc) sau a tulpinilor (de exemplu trestia de zahar), dand un aspect lucios mai ales dupa lustruire.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "CURS BIOLOGIE: BOTANICA si FITOFARMACIE". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.