Tranzactii comerciale

Aparitia si dezvoltarea managementului ca stiinta a conducerii a fost istoriceste legata de o serie de fenomene cum ar fi: despartirea utilizarii capitalului de proprietatea asupra acestuia si deci de cresterea rolului specialistilor in conducerea activitatii economice; conducerea si specializarea in productie; progresul stiintific si tehnic; extinderea specializarii si cooperarii in productie, atat pe plan intern cat si international.

Paternitatea conceptului de management este atribuita lui F. Taylor, care face pentru prima data o incercare de aplicare a stiintei la ceea ce inseamna conducerea intreprinderilor. Contributia lui Taylor la dezvoltarea managementului a constat in sintetizarea si publicarea unor idei referitoare la conducere, dar si in transformarea unor „generalitati” in „instrumente practice de conducere” care au devenit aplicabile in intreprinderile din S.U.A.

Un rol important in dezvoltarea managementului international l-a avut si Henry Fayol. Acesta defineste pentru prima data categoriile de procese din intreprindere si diferitele functii ale conducerii (previziunea, organizarea, distribuirea comenzilor, coordonarea si controlul).

Tehnica managementului a fost dezvoltata in ultimele decenii ale secolului trecut de urmatorii economisti: Peter Drucker, Philip Kotler, Duncan P. Drucker, care au considerat ca managementul este echivalent cu personalul de conducere. Acestia mai arata si faptul ca managementul presupune persoane care directioneaza activitatea celorlalti si care isi realizeaza propria activitate, determinandu-i pe ceilalti sa si-o realizeze pe a lor.

Economistul J.Massie defineste managementul ca fiind „arta conducatorilor de a realiza anumite lucruri folosind eforturile altor oameni”. Economistul american McKenzie porneste de la premisa ca un conducator opereaza cu urmatoarele elemente: idei, lucruri si oameni. Placand de la acest lucru el defineste managementul ca fiind „realizarea prin altii a obiectivelor propuse”.