Campania de relatii publice

Orice organizatie, precum si orice persoana trebuie sa se confrunte, in fiecare zi, saptamana, luna sau an, cu noi provocari, sa faca fata unor probleme noi, sa ia decizii care asigura dezvoltarea sau precipita declinul.

Exista astfel cauze, idei, optiuni ale societatii umane care se nasc, se dezvolta si mor. Pentru a se impune in mediul lor, organizatiile, indivizii, ideile trebuie sa se sprijine pe diverse strategii, acestea fiind elaborate de diversi consilieri, specialisti intr-o activitate anume.

Relatiile publice pot ajuta la rezolvarea unei probleme, lansarea unei idei, evitarea unei catastrofe. Ele se alatura altor perspective – juridica, financiara, umana si chiar spirituala – in efortul de a depasi problemele de zi cu zi. Fiecare dintre aceste abordari este complementara. Trebuie, totusi, sa constatam ca se omite prea des integrarea relatiilor publice in ansamblul instrumentelor de care dispune o organizatie pentru a se conduce mai bine. Se intelege gresit rolul pe care il pot juca relatiile publice. Se asteapta de la ele miracole pe care nu le pot realiza si se neglijeaza, pe de alta parte, importanta marilor servicii pe care le pot aduce.

A realiza un plan de campanie de relatii publice inseamna deci a adopta o metoda de lucru care va permite utilizarea unei abordari diferite, respectiv cea a relatiilor publice, pentru a gestiona problemele organizatiilor. Fie ca este vorba de o campanie multinationala sau de o organizatie mica, in ambele cazuri folosirea unui plan de campanie poate aduce rezultate benefice, ajutandu-le sa-si prezinte public punctul de vedere, sa lupte impotriva unui adversar, a unui contestatar sau a unei organizatii concurente. Planul de campanie are astfel ca functie esentiala sa investigheze cat mai bine o situatie data, in asa fel incat sa permita sa se intervina si sa influenteze desfasurarea acesteia.
   

Elaborarea unui plan de campanie corespunde unui stadiu de evolutie al unei organizatii care a inteles ca trebuie sa se adapteze la public sau sa incerce sa-l influenteze. Deoarece o organizatie depinde de cantitatea de produse vandute sau de numarul sustinatorilor pe care il are, relatiile publice nu mai sunt doar o unealta de control, ci devin un instrument de supravietuire. Planul de campanie trebuie sa raspunda urmatoarelor patru intrebari:

•    Care este situatia actuala?
•    Ce schimbari posibile sunt de dorit?
•    Cum pot fi provocate aceste schimbari?
•    Cum vom stii ca ne-am atins obiectivele?
Capitolul I - Campania de relatii publice: suport teoretic

1.1. Notiuni de baza – nevoia de a comunica

Inainte de a aborda subiectul realizarii unui plan de campanie, este util sa prezentam cateva notiuni de baza. Astfel, inainte de a sti cum se face un plan de campanie, nu este catusi de putin lipsit de importanta sa se explice de ce este important sa comunici, cum se ia decizia de intocmire a unui plan de campanie, care sunt implicatiile unei asemenea decizii si cum se integreaza planul in contextul celorlalte activitati ale organizatiei.

A. Nu existi daca nu comunici

Pentru a da o existenta publica unei activitati, unei idei sau unui produs, nu este suficient doar ca aceste elemente sa existe, trebuie ca ele sa fie si cunoscute. Cel mai bun medicament nu exista daca nu este cunoscut si distribuit. O teorie care nu este impartasita celorlalti pur si simplu nu exista.
   

De altfel, relatiile publice au devenit, pentru numeroase activitati umane, modul de exprimare cel mai coerent. Politica este, in mod esential, arta de a comunica idei. Comertul, gratie publicitatii, a devenit arta de a-ti vinde produsul. Cultura devine arta de a-i face pe oameni sa frecventeze muzeele si salile de spectacol, sa cumpere carti, reviste, CD-uri cu muzica si filme. Religia este arta de a-i convinge pe aderenti de forta credintei. Medicina este prevenirea prin comunicare: beti mai putin alcool, mancati mai bine, faceti mai multe exercitii fizice etc. in acelasi timp, toate organizatiile de orice fel sunt silite sa se foloseasca de relatiile publice. Altfel, cum ar putea fi cunoscute produsele lor, cum s-ar raspandi ideile sustinute de ele? A dori sa facem din relatiile publice un proces putin important, la care recurgem doar in anumite circumstante, inseamna sa subestimam utilitatea si forta acestora.

In domeniul cinematografiei, de exemplu, ne putem gandi la  productie ca fiind etapa centrala a procesului de creare a unui film. Dar nu trebuie pierdut din vedere faptul ca filmul nu devine un bun cultural decat in momentul proiectarii lui si receptarii de catre public. El isi capata adevarata dimensiune in momentul in care este distribuit, cunoscut si vazut.