Comunicarea in afaceri - note de curs

Notiunea de comunicare incepe sa fie utilizata incepand cu secolul XIV, din latinescul communis care inseamna a a pune in comun, a impartasi. Doua secole mai tarziu, odata cu secolul XVI cand incep sa se dezvolte posta si drumurile, i se asociaza si sensul de a transmite.

Din secolul XIX, sensul de transmitere primeaza alaturi de cel de « difuzare » datorita dezvoltarii noilor mijloace de comunicare. Astfel, I. Dragan subliniaza : « intelesurile notiunii de comunicare se diversifica si se nuanteaza odata cu multiplicarea activitatilor, formelor si mijloacelor de comunicare, mai ales ca urmare a interventiei tehnicilor moderne in comunicarea umana naturala, ca mediatori si transmitatori ai mesajelor. » (Dragan ; 1996 ; 10)

Chiar daca la o prima vedere definirea comunicarii ar putea parea un act simplu (Panisoara, 2006), in realitate tocmai vasta intindere a conceptului si cotidianul practicii comunicationale ridica probleme, delimitarile terminologice relevandu-se in fapt drept un proces destul de complex si de laborios. Diferiti autori precizeaza cincisprezece formule, in incercarea de a oferi o definire completiva, fiecare dintre ele punand accentul asupra unui alt aspect sau unei alte componente: simboluri, vorbire, limbaj; intelegerea - receptarea, nu transmiterea mesajelor; interactiune, relatie - schimbul activ si coorientarea; reducerea incertitudinii - ipotetica dorinta fundamentala, care duce la cautarea de informatie in scopul adaptarii ; procesul - intreaga secventa a transmiterii ; transfer, transmitere - miscare conotativa in spatiu si timp; legatura, unire - comunicarea in ipostaza de conector, de articulator ; trasaturi comune - amplificarea a ceea ce este impartasit sau acceptat de ambele parti; canal, purtator, ruta - o extensie a "transferului", avand ca referinta principala calea sau" vehiculul" (sistem de semne sau tehnologie) ; memorie, stocare - comunicarea duce la acumularea de informatie si putem "sa comunicam cu" astfel de depozite informative; raspuns discriminatoriu - accentuarea acordarii selective de atentie si a interpretarii ;  stimuli - accentuarea caracterului mesajului in cauza, a raspunsului sau a reactiei;  intentie - accentueaza faptul ca actele comunicative au un scop; momentul si situatia - acordarea de atentie contextului actului comunicativ;  putere - comunicarea vazuta ca mijloc de influenta.