Conceptul de Comunicare - introducere in teoria comunicarii

Daca v-ati pus intrebarea cum ar trebui sa definiti comunicarea in cazul in care vi s-ar cere acest lucru si ati ezitat, nu va faceti probleme! Spre consolarea dumneavoastra, amintim ca in anul 1970, cercetatorul Franck E. X. Dance a identificat nu mai putin de 15 tipuri de definire pentru comunicare, dintre care retinem sase.

Asadar, comunicarea poate fi privita ca: proces de transmitere sau de receptare; o problema de intentionalitate, pe care unele definitii o includ ca fiind caracteristica esentiala (exista grade de intentionalitate atat in transmiterea cat si in receptarea de informatii); efect sau cauza a unei anumite multimi de relatii sociale si structuri interactionale;proces linear sau circular si interactiv; sursa de ordine, unitate si coeziune sau cauza a schimbarii, fragmentarii ori a conflictului; optiune intre perspectiva activa (incercam sa-i influentam pe altii sau situatia in care ne aflam) si cea reactiva (acceptam influenta, ne adaptam la imprejurari).

K. Merten, la randul sau, a cautat sa gaseasca cele mai reprezentative modalitati de definire a comunicarii si a gasit circa 160 astfel de tentative, dintre care 75 vad comunicarea ca un proces simplu, iar 64 ca pe unul simetric (alte 21 de definitii nu intrau in aceste doua clase):

- comunicarea, proces simplu: comunicarea ca transmitere; comunicarea ca act stimul-raspuns; comunicarea ca interpretare;   

-comunicarea, proces simetric: comunicarea ca intelegere; comunicarea ca schimb; comunicarea ca „impartasire”; comunicarea ca relatie; comunicarea, comportament social; comunicarea ca interactiune.   

Termenul de comunicare a fost utilizat incepand cu secolul al XIV-lea cu sensul de „a pune in comun”, „a fi in relatie”, „a impartasi”, avand la origine latinescul „communis”; in secolul al XVI-lea si mai cu seama in al XVII-lea, odata cu dezvoltarea retelelor de drumuri, a postei si a mijloacelor de transport, a comunica devine sinonim cu „a transmite”, pentru ca abia in a doua jumatate a secolului al XX-lea sa se asocieze comunicarea principalelor media-presa, cinema, radio, televiziune (mijloace de comunicare).