Suport de curs - Contabilitate financiara

In conditiile actuale, cu toate progresele facute in domeniul calculatoarelor electronice, economia unei tari nu se poate lipsi de contabilitate. Ea ramane, pe mai departe cea mai exacta forma de evidenta. Pana in prezent nu s-a gasit, si nici in viitorul apropiat nu se preconizeaza un alt mijloc de inlocuire a contabilitatii la nivelul agentilor economici.

Numai contabilitatea poate oferi informatii precise pe care sa se sprijine deciziile managerului. El trebuie sa dispuna de acest „tablou de bord” cu multiple cadrane care este contabilitatea moderna.

in conditiile actuale ale Romaniei, sfera si functiile contabilitatii sufera modificari succesive si adanci impuse, pe de o parte de necesitatile sporite de informatii la nivelul agentilor economici, iar pe de alta parte de evolutia procedeelor tehnicii de inregistrare si de prelucrare a informatiei.

Dezvoltarea contabilitatii a fost si este continuu impulsionata de cerintele mereu crescande ale activitatii economice in functie de care a trebuit si trebuie sa se perfectioneze neincetat.

Romania se afla astazi in plin proces de armonizare a sistemului sau contabil cu normele contabile internationale.

Armonizarea sau convergenta contabila este considerata un proces ireversibil, fiind determinata de nevoia de comparabilitate a situatiilor financiare, impusa de mondializarea economiilor, cu predilectie a pietelor financiare.

Nevoia de armonizare in contabilitate presupune adaptarea si desfasurarea unor activitati riguros organizate ce pot fi asimilate dreptului contabil international, concretizate in obiective de „normare a contabilitatii” si respectiv, de „normalizare a contabilitatii”.

Obiectul contabilitatii intreprinderii il formeaza patrimoniul acesteia, rezultatele financiare si elementele extrapatrimoniale.

a) Patrimoniul-obiect al contabilitatii

Sub aspect juridic, patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor in expresie baneasca apartinand unei persoane fizice sau juridice.

Sub aspect economic, patrimoniul poate fi definit ca reprezentand totalitatea, respectiv, universalitatea valorilor corporale si necorporale, contabilizate sub forma de bunuri materiale, nemateriale ori financiare. Ele trebuie sa apartina subiectului de drept care este intreprinderea.

Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilitatii numai in cazul in care el este investit, adica utilizat in activitatea economica in vederea obtinerii de bunuri si servicii destinate vanzarii, cumpararii, ori in activitati administrative si social – culturale prin care se satisfac necesitati reale ale societatii.

Literatura de specialitate prezinta numeroase interpretari si variante in definirea si analiza patrimoniului ca obiect al contabilitatii.

Ne vom referi in continuare la conceptia economico – juridica a patrimoniului potrivit careia acesta, in contabilitate, se dedubleaza ca patrimoniu economic si respectiv patrimoniu juridic.