Functiile monedei si economia contemporana

Principalele functii indeplinite de catre moneda sunt: 1. Functia de etalon al valorii 2. Functia de instrument unic de tranzactionare 3. Functia de instrument de rezerva a valorii 1. Functia de etalon al valorii In aceasta functie, moneda masoara valoarea bunurilor si serviciilor tranzactionate. Aceasta valoare se exprima prin pret care cuantifica raportul dintre cantitatea de moneda si cantitatea de bunuri.
           
Intr-o economie de troc sau barter care presupune schimbul direct, fara existenta unui etalon care sa masoare valoarea bunurilor, existau atatea preturi cate bunuri urmau a fi schimbate pe piata.  Astfel ca pentru 1000 de bunuri tranzactionate erau exprimate 499500 de preturi.
          
Prin introducerea monedei se inlocuie acest proces de exprimare a preturilor unui bun in preturile celorlalte produse propuse schimbului, toate preturile fiind exprimate in moneda. In evolutia sa functia de etalon al monedei a fost indeplinita initial de bunurile obisnuite, apoi de metale pretioase, de valute pentru ca astazi sa functioneze un nou tip de etalon bazat pe puterea de cumparare a monedei.

2. Functia de instrument unic de tranzactionare
Aceasta functie a monedei poate fi analizata fie insistand asupra caracterului universal ca intrument al tranzactiilor, fie dezvoltand rolul finantator al monedei pentru ca ea reprezinta singurul mijloc de a cumpara bunuri si servicii.

Cu privire la caracterul universal, moneda serveste drept contrapartida intre oferta si cererea tuturor bunurilor si serviciilor. La inceput schimbul se derula prin intermediul trocului (bunuri contra bunuri), moneda participand la facilitatile acestor schimburi.   
Aparitia monedei in economia de schimb este determinata si de dificultatile impuse de troc si anume :
1. necesitatea intalnirii dintre doi parteneri purtatori ai cererii si ofertei de bunuri ;
2. necesitatea posibilitatii de comparare intre bunuri ;
3. necesitatea divizibilitatii si diversitatii bunurilor care urmeaza a fi schimbate si costul de tranzactie si timpul necesar efectiv schimbului.
In prezent, schimbul direct/trocul reapare in momente de mare incertitudine, dezechilibre ale sistemului monetar, perioade cu inflatie mare. In legatura cu cel de-al doilea aspect, rolul finantator al monedei : -moneda serveste la derularea ulterioara a tranzactiilor pe baza incasarilor in moneda constituita.

3. Functia de instrument de rezerva a valorii
Aceasta functie se refera la faptul ca moneda poate fi tezaurizata (pastrata in rezervele bancare). De asemenea ea constituie un activ ce poate fi utilizat de catre detinator alaturi de alte active patrimoniale : active reale (terenuri), active financiare (actiuni, obligatiuni) sau actice cvasimonetare (depozite la termen).

Prin aceasta functie de rezerva a valorii, se are in vedere inclinatia spre economisire, atat a populatiei cat si a agentilor economici care prefera sa isi pastreze o parte din veniturile lor in moneda, aceasta reprezinta o putere de cumparare ce poate fi folosita ulterior.

In raport cu celelalte active de rezerva, moneda se diferentiaza prin lichiditate, aceasta constituind activul cel mai lichid, fiind disponibil in orice moment fara cost de transformare si fara risc.