CURS DIDACTICA: TEORIA PROCESULUI DE INVATAMANT

Coordonez activitatea instructiv educativa a unui copil in varsta de 14 ani, diagnosticat cu parapareza spastica, retard psihic, ceea ce a fost, inca de la inceput, o adevarata provocare pentru mine ca dascal si nu numai. Deoarece dezvoltarea sa intelectuala combinata cu cea fizica formeaza un complex pentru copil dar si pentru familie, am incercat sa aplic metode ce se impuneau imperios in desfasurarea activitatilor, recurgand la terapie ocupationala.

Stim, ca terapia ocupationala are la baza conceptia dupa care activitatea voluntara/ocupatia, cu componentele sale impersonale si de mediu, poate fi utilizata eficient pentru impiedicarea aparitiei sau ameliorarea disfunctiilor organismului uman, contribuind in acest fel, la cresterea adaptarii individului la societate. Altfel spus,terapia ocupationala se preocupa in primul rand de asigurarea sanatatii si functionarii optime a individului in mediul sau de existenta.

Aceasta terapie se constituie intr-o activitate care valorifica informatii din domeniile anatomiei, fiziologie,pedagogiei,psihologiei,sociologiei, antropologiei,si in general cunostintele provenite de la majoritatea stiintelor care studiaza comportamentul uman, realizand astfel o sinteza informationala intre cunostintele provenite din diverse stiinte particulare. in acelasi timp, aceasta stiinta este tot mai mult implicata in asigurarea specificului fiecarei individualitati in parte, in cresterea si dezvoltarea fiecarei persoane.