Amplificatoare de semnal mic, cu reactie negativa, de putere si integrate

Amplificatorul este un circuit electronic care primeste la intrare un semnal de putere mica si determina la iesire un semnal de aceeasi forma cu semnalul aplicat, dar de putere mai mare.

Conditia pentru ca semnalul de la iesire (vezi figura 4.1) sa aiba aceeasi forma este x0(t)=A xi(t- ?). Observam ca nu este obligatoriu ca timpul sa coincida, in sensul ca amplificatorul poate introduce o intarziere la iesire; ceea ce se traduce in domeniul frecventa printr-un defazaj intre semnalul de intrare si semnalul iesire.

Coeficientul „A” se numeste factor de amplificare fiind definit ca raport intre marimea de iesire si marimea de intrare [8]. Datorita faptului ca orice semnal periodic poate fi descompus intr-o suma de semnale sinusoidale de frecvente diferite si cum in cazul semnalelor sinusoidale cea mai comoda cale de rezolvare a circuitului este transformarea acestuia in complex rezulta ca factorul de amplificare se exprima in majoritatea situatiilor ca vector complex raport intre transformata in complex a semnalului de iesire si transformata in complex a semnalului de intrare