Reprezentarea cu relee a variabilelor logice

Releul electromagnetic este format dintr-un solenoid (vezi figura 2.1) care, atunci cand este alimentat cu tensiune, actioneaza cu o forta asupra unei armaturi mobile schimband starea contactelor (contactele normal inchise se deschid iar cele normal deschise se inchid).

Contactele se afla in starea “normala” atunci cand bobina releului nu este alimentata cu tensiune. Un releu are o parte din contacte normal inchise (lasa curentul sa treaca) si altele normal deschise, fara legatura galvanica unul cu altul. Tensiunea de alimentare a bobinei releului este de valoare mica (nepericuloasa pentru om) 5 V, 12 V sau 24 V.

Butoanele sunt actionate manual (spre deosebire de relee), starea complementara celei normale mentinandu-se cat timp butonul este apasat. Starea contactului unui releu se mentine cat timp este alimentata cu tensiune bobina releului. Contactele releului se pot afla in circuite de tensiune mare si pot comuta curenti de valori mai mari sau mai mici in functie de constructia acestora. Spre exemplu contactele unui releu suporta curenti de ordinul a 20 mA, iar contactele altui releu pot comuta curenti de pana la 5 A. Exista relele care au contacte pentru curenti mici si contacte („de forta”) pentru curenti de valori mari.

De fapt, aparatul care are rolul de a comuta, prin inchiderea si deschiderea circuitului pe baza unei comenzi (de natura electrica), curenti de valori mari se numeste contactor (care poate fi electromagnetic sau static). In aceeasi ordine de idei aparatul care inchide si deschide circuite electrice care nu sunt parcurse de curent se numeste separator. El are rolul de a specifica faptul ca circuitul este sub tensiune sau nu.