Curs Drept Civil. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR, OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI, RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA

Incarcat la data: 26 Martie 2007

Autor: Gogoasa Alexandru

Pret: 80 credite

B. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. Alcatuind un tot unitar, clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. In acest 197 C. Statescu oi C. Brsan, op. cit. p. 72. 198 Spre exemplu, atunci cnd n contractul de societate civila nu se determina partea de cotig sau pierdere a fiecarui asociat, atunci acea parte va fi propor?ionala cu suma pusa n comun de fiecare dintre asocia?i. O asemenea precizare este subn?eleasa prin voin?a art. 1511 alin. 1 din C. civ. 156 sens, art. 982 din C. civ. precizeaza ca toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act. 2. Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. Sunt indoielnice, acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri, sunt confuze sau greu de apreciat. Pentru astfel de imprejurari, legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: - termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art. 979 C. civ.); - clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect, iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art. 978 C. civ.); - dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art. 980 C. civ.); - in cazul indoielii, contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul in dubio pro reo, consacrat de art. 983 din C. civ.). Alte reguli de interpretare. In afara de regulile aratate si grupate mai sus, codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: - conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art. 984 C. civ.); - atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia, nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art.985 C. civ.). Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. 969 din C. civ. conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Aceeasi idee este preluata si de textul art. 973 din acelasi cod, 157 cu precizarea potrivit careia conventiile nu au efect decat intre partile contractante. Precizarea ca au putere de lege conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate, potrivit adagiului pacta sunt servanda. De altfel, pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante, caci res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. A. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice, care confera in ultima analiza certitudine, siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. Dispozitiunile art. 969 C. civ. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste, cea de buna voie. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor, aceasta nu 199 Fa?a de calificarea data de catre cod conven?iei legal facute, unii autori au concluzionat ca ntre lege oi contract ar exista n planul consecin?elor att unele asemanari ct oi deosebiri. Asemanarile ar consta n aceea ca: a) att legea ct oi contractul au putere obligatorie; b) la fel ca oi legea, conven?ia poate fi desfacuta pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naoterea sa; c) att abrogarea legii ct oi revocarea conven?ionala a contractului produc numai efecte viitoare; d) att comandamentul legii ct oi obliga?iile contractuale trebuie aduse la ndeplinire cu buna credin?a, etc. Deosebirile ar consta n aceea ca: a) n vreme ce legea este o regula de conduita generala, impersonala oi cu aplicare repetata, contractul creaza obliga?ii numai pentru un numar limitat de persoane oi cazuri; b) daca o lege poate deroga de la prevederile altei legi, contractul nu poate deroga de la lege; c) n ceea ce priveote revocarea unilaterala a unor contracte, legea nu poate fi abrogata dect potrivit unei proceduri parlamentare, etc. (pentru dezvoltari vezi P.C. Vlachide, op. cit. p.75). 158 implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. Totusi, asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual, potrivit principiului simetriei, un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. O asemenea precizare contine de altfel si textul art.969 din C. civ. care contine prevederea potrivit careia conventiile se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege. Cu alte cuvinte, aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa, mutuus consensus au dat nastere unui contract, au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric, mutuus dissensus Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor, per a contrario interzice denuntarea lor unilaterala. Este insa posibil, sub titlu de exceptie, ca in cazuri strict si limitativ prevazute, legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. 1436 alin. 2 din C. civ.), a mandatului (art. 1552 si 1556 din C. civ.) ori a contractului de depozit prevazut de art. 1616 din C. civ. Nimic nu s-ar opune desigur, nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala, cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil, asa cum este de pilda donatia; b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa, deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. 1010 C. civ200. 200 Din textul art. 1010 din C. civ. rezulta ca este lovita de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condi?ia potestativa, (de exemplu clauza prin care vnzatorul se obliga sa vnda numai daca va vrea), ci nsaoi obliga?ia, actul juridic n totalitate. Pentru dezvoltari, vezi D. Cosma op. cit. p. 277. 159 In afara de cazurile prevazute mai sus, exista si imprejurari in care incetarea, modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor, ci de cauze extrinseci. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul intuitu personae. Moartea unei asemenea persoane, ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei, face sa inceteze forta obligatorie a contractului. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant, dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art.1563 alin. 2 C. civ.); 2. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. Asemenea modificare a duratei contractului, independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune; 3. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. Pe durata persistentei unor atari imprejurari, efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. Sub titlu de exemplu, mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna, viscol sau inghet. B.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante, regula prescrisa de art. 973 din C. civ. care are valoarea de principiu de drept201. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria par?ilor contractante fac parte oi cei care deoi nu au fost prezen?i la ncheierea contractului au fost valabil reprezenta?i de cei ce au contractat n numele lor. 160 persoane; b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice. Raspunzand unor nevoi sociale, contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa, fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. Vanzarea unui bun spre exemplu, in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator, indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune, carora deci conventia le este opozabila. Daca tertele persoane penitus extranei nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti, ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti. Asadar, contractele desi produc efecte numai intre parti, ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. Definind in cele din urma opozabilitatea, vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte.202 Inteleasa in aceasta maniera, opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: - invocarea contractului fata de un tert, pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie; 161 - invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti, vom constata ca acesta este faptul juridic. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic, el are pentru terti semnificatia unui fapt. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte, una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. In ceea ce priveste responsabilitatea civila, daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract, responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract, raspunderea civila va avea un temei delictual, caci art. 998 din C. civ. precizeaza ca orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara. Cat despre probatiune, intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului, deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic, pentru care legea admite orice mijloc de probatiune. 1. Simulatia, exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. Exista fireste si exceptii, create de lege, in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. O asemenea operatiune juridica este simulatia. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: - un contract public numit si aparent, prin care se creeaza o anumita aparenta juridica, neadevarata; 202 D. Cosma, op. cit. p. 386 162 - un contract secret, numit si contrainscris, care corespunde vointei reale a partilor. Contractul secret, incheiat anterior sau concomitent cu cel public, are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. 1175, text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala, proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. In functie de efectele acordului simulatoriu,203 simulatia poate fi absoluta sau relativa.204 In concret, simulatia poate imbraca urmatoarele forme: - Contractul aparent poate fi fictiv. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract, care in realitate nu exista. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire, convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului; - Contractul poate fi deghizat, prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti, mascandu-l insa intr-un alt contract. Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii, facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie; * ea poate fi partiala, cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul, termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului; - Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane, stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. Intr-o 203 Pentru no?iunea oi condi?iile simula?iei actului juridic civil, vezi D. Cosma, op. cit. p.396 oi urm . 204 Simula?ia este absoluta atunci cnd actul secret lipseote actul aparent de orice efecte. Ea este relativa, atunci cnd actul secret modifica actul aparent privitor la natura, par?ile sau cuprinsul opera?iei juridice. La rndul ei, simula?ia relativa poate fi obiectiva sau subiectiva. 163 asemenea forma de simulatie, ambele parti din contractul aparent urmaresc, in mod constient, ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si, daca este cazul, inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. Efectele simulatiei se produc insa diferit, dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret, caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor, producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. Desi singurul contract adevarat este cel secret, nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor, caci art. 1175 din C. civ. precizeaza ca actul secret nu poate avea nici un efect in contra altor persoane in afara partilor. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: - tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti; - actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor, pentru ca acesta nu le este opozabil; - daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret, au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. Proba si efectele actiunii in simulatiune. Persoanele interesate, ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 164 juridice, inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor, deci a actului secret. Fireste, in masura in care tertilor le profita actul aparent, ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie, sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat, singurul producator de efecte juridice fiind actul secret, devenit public.205 Pentru a obtine castig de cauza, tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie, pentru anularea sau revocarea acestuia, dar pentru alte considerente.206 2. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului, sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii penitus extranei, care sunt straini de contract si de efectele acestuia. Este posibil ca intre parti, adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct, nemijlocit, si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului, sa existe o categorie intermediara de persoane fata de care, desi nu au participat la incheierea contractului, se rasfrang anumite efecte ale acestuia. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza, numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. 205 Fireote, se impune ca acest contract sa fie oi el valabil ncheiat, cu respectarea tuturor condi?iilor de fond oi de forma. 206 Spre exemplu ac?iunea pauliana menita sa ntregeasca petrimoniul debitorului. 207 Numi?i lato sensu succesori sau habentes causam, denumirea lor de avnzi cauza s-a transmis n limbajul juridic romn din fran?uzescul ayants-cause despre care face vorbire Codul napoleonian n ale sale articole 1122 referitor la stipula?ie oi 1132 privitor la for?a probanta a actului sub semnatura privata. 165 Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza, este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor, datorita raporturilor nascute intre ei si parti, efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. Fata de aceasta constatare, se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului, operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora, avanzii cauza. Asa cum am mai precizat, includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. succesorii universali sau cu titlu universal. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului, privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. In sensul demersului nostru, succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante, caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice, contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor, care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. Spre deosebire de succesorii universali, care au vocatia de a culege intregul patrimoniu, succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. b. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. In 208 Cu privire la natura juridica oi caracterele transmiterii succesorale, vezi M. Eliescu Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, Bucureoti 1997 p. 13 - 35 209 n acest sens vezi C. Statescu oi C. Brsan op. cit. p. 78 sau Gh. Botea Drept civil. Dreptul la mootenire, Ed. Scorpio 78, Bucureoti 1999 p. 12 - 19 210 Pentru obiectul oi caracterele juridice ale transmiterii succesorale, vezi Fr. Deak, Mootenirea legala, Ed. Actami, Bucureoti 1994 p. 11 - 25 166 privinta acestora, efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat, in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. Astfel, s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata, caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii, stiut fiind ca nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat. Pe de alta parte, este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. In aceasta privinta insa exista si exceptii, care se refera la obligatiile propter rem si cele scriptae in rem211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. c. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. Ei isi pot totusi satisface creanta, atunci cand aceasta a devenit exigibila, urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. Neavand asadar o garantie reala, creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. Conceptul de gaj general este exprimat de art. 1718 din C. civ. care prevede ca Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale, mobile sau imobile, prezente sau viitoare212. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. 211 De exemplu, potrivit art. 1441 din C. civ. daca locatorul vinde lucrul nchiriat, cumparatorul este dator sa respecte loca? iunea facuta nainte de vnzare, ntruct a fost facuta prin act autentic sau prin act privat, dar cu data certa, afara numai cnd desfiin? area ei din cauza vzarii s-ar fi prevazut n nsuoi contractul de loca? iune. 212 Cu privire la func?ia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari, vezi oi I. Apostu, op. cit. Introducere n teoria dreptului de proprietatep. 8 167 Spre deosebire de succesori insa, creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. Acestora insa, legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie, prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor, fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. 975 C. civ. fie pe cea a actiunii in simulatie. 3.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie, exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct, nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. In concret, s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa, doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ, caci, cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor, o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. Cat despre obligatii, nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu, asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. a). Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (promesse de porte-fort), este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. 168 O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213, totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune, unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie, tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori, acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia, tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare, fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. Asa cum bine se poate observa in speta data, promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului, care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace, a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. Promisiunea de porte-fort se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului, intrucat in realitate, chiar si promitand fapta altuia, debitorul isi asuma el, personal, o obligatie. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert, care, va incheia in viitor un contract cu creditorul, va adera sau va ratifica un astfel de contract. 2. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze, nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. Daca tertul nu contracteaza, obiectul promisiunii nu s-a realizat, fiind prezumata culpa debitorului. 3.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. 213 Textul art. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul romn de la 1864. Potrivit acestui text nsa, promisiunea de porte-fort implica doua contracte oi anume unul imediat ntre debitor oi creditor oi unul eventual ntre creditor oi ter?. Pna cnd ter?ul nu consimte contractul nu-i este opozabil, dar daca l accepta, contractul se considera ncheiat de la data promisiunii de porte-fort 169 Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica, creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. Pe de alta parte, promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia, fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (bons offices): In conventia de porte-fort, obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului, pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. Intr-o astfel de eventualitate, obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat, asa cum este promisiunea faptei altei persoane. b). Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor, contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul, constituie o autentica exceptie. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane, insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent, se obliga fata de alta persoana, numita stipulant, sa execute o obligatie in favoarea altei persoane, numita tert beneficiar. In acest fel, tertul devine creditorul direct al promitentului214. Spre exemplu, asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul, deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. Urs oi Sm. Angheni, op. cit. p.230 170 desemnat de catre asigurat. In acest exemplu, asiguratul este stipulant, asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. Prin acesta, expeditorul convine cu transportatorul, ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura, desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent, destinatarul fiind un tert beneficiar. In fine, o alta specie o constituie donatia cu sarcini, daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract, in fapt un tert beneficiar. Pentru a fi valida, stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. ca orice alt contract civil, stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile, privitoare la capacitatea partilor de a contracta, valabilitatea consimtamantului, obiectul determinat si cauza licita. 2. pe langa cele generale, se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: - existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane; - beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. 215 Cu privire la notiunea si definirea transporturilor n genere, vezi A. Calin, Dreptul transporturilor. Partea generala, Ed. Pax Aura Mundi, Gala?i 1997 p. 11 216 Cadrul unei asemenea conven?ii poate fi extins, caci este posibil ca expeditorul sa nu plateasca transportul, iar destinatarul sa nu fie la rndul sau beneficiar. (n acest sens vezi oi Gh. Filip, Dreptul transporturilor, Casa de Editura oi presa aansa SRL, Bucureoti 1997 p. 15 217 S-a admis ca acesta poate fi chiar o persoana viitoare care deoi nu exista n momentul ncheierii contractului, este cert ca se va naote. Astfel este stipula?ia facuta n favoarea primului copil care se va naote n viitor sau a unei persoane juridice n curs de constituire. n sensul acestei idei, C. Statescu oi C. Brsan, op. cit. p. 83. 171 Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului, consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. Raporturile dintre stipulant si promitent. In virtutea acestora, creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. In caz de neexecutare, stipulantul poate pretinde daune interese, dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. In caz contrar, acesta nu are o alta actiune, deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. Din momentul incheierii contractului, desi tertul este strain, totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau, indiferent daca il accepta sau nu. Devenind creditorul unei obligatii, acesta se poate comporta ca atare, putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. Cu toate acestea, el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent, deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. La randul sau, promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. 218 Spre exemplu, prin stipula?ie urmarea stingerea unei datorii pe care o avea fa?a de ter?ul beneficiar: nendeplineira angajamentului de catre promitent, este de natura a-i cauza stipulantului un prejudiciu n mod direct, prin prin nediminuarea scontata a pasivului sau patrimonial. 219 Daca totuoi ntre stipulant oi promitent s -a ncheiat un contract sinalagmatic, neexecutarea presta?iei de catre promitent poate avea oricare dintre consecin?ele specifice contractelor bilaterale: invocarea excep?iei de neexecutare, rezolu?iunea sau rezilierea conven?iei. 172 Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. Totusi, cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar, achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei, potrivit careia, intr-un contract de asigurare asupra vietii, subscriitorul politei, creditorul, contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. Apoi, creditorul dispune ca la moartea sa, indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta, inseamna ca s-a incheiat un nou contract. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei, aceasta ar deveni caduca. Pe de alta parte, intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit, creanta va trece in gajul general al creditorilor, tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare, ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great), iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului, insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa, stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului, sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane, beneficarul. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. 173 Fata de toate aceste pozitii, ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare, cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. Fiind un contract cu caractere juridice proprii, se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. c). Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului, deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti, reprezentanti sau avanzi cauza. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni, pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor, privitoare la conditiile de munca, salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca, ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. Potrivit art. 10 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor, grupurilor de unitati, ramurilor de activitate si chiar la nivel national. Un asemenea acord, poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. 220 n acest sens, C. Statescu oi C. Brsan, op. cit. p.89, I. Urs oi Sm . Angheni op. cit. p.235 sau P. M. Cosmovici op. cit. Obliga?iile, p. 157. 221 Pentru no?iunea oi rolul contractului colectiv de munca vezi oi V. Nistor, Contractul colectiv de munca, Ed. Evrika Braila 1997 p. 7 9 174 Sectiunea 4.3. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. 998 Cod civil, ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. Astfel, art. 999 Cod civil precizeaza ca omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa. Definitia data de art. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict, in vreme ce quasi-delictul este definit de art. 999 Cod civil. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie, Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta, pentru fapta altor categorii de persoane (art. 1000 1002), pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. 1000 alin. 1 si 1001), precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). In fine, art. 1003 din C. civ. instituie principiul raspunderii solidare al persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita - savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. 998 1002, consacrata legislativ sub denumirea de delict civil, raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent raspundere civila delictuala Asa fiind, se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale, care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil, numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. Raspunderea pentru fapta proprie (art. 998-999 Cod civil) si 2. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri, respectiv: ??raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 175 minori (art. 1000 aliniat 2 Cod civil); ??raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 aliniat 4 Cod civil); ??raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art.1000 aliniat 3 Cod civil). 3.Raspunderea pentru lucrari, edificii si animale, care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: ??raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. 1000 aliniat 1 Cod civil); ??raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art. 1003 Cod civil); ??raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. 1002 Cod civil). 4.3.1. Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social, raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. Ea are in primul rand un caracter patrimonial, caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica, susceptibil de evaluare in bani. De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite, pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. De asemeni, in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile, obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. Pe de alta parte, raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil, care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. Acestei sanctiuni, de natura civila, i se poate adaoga si una de sorginte penala, 176 caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru, poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. 214 din C. pen.223. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului non bis in idem. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil), nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale, ca orice forma de raspundere juridica, aceasta are un dublu rol: unul educativ, preventiv si unul sanctionator propriu zis. Functia educativa, cu un grad sporit de generalitate, consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor, (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita), cat si la cel al constiintei publice, stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. In acest fel, prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective. Aceasta functie are insa un caracter relativ, caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori, adeseori de natura pecuniara. 222 Pentru definirea infrac?iunii oi alte aspecte conexe dreptului penal, vezi oi T. Vasiliu o.a., Codul Penal comentat oi adnotat. Partea generala. Ed. atiin?ifica Bucureoti 1972 p. 85. 223 Cu privire la infrac?iunea de distrugere, vezi oi O. Stoica, Drept penal. Partea speciala, Ed. Didactica oi Pedagogica, Bucureoti 1976 pag. 173. 224 n acest sens oi C. Statescu oi C. Brsan, op. cit. p.137 177 Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica. Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora. Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept. Asa fiind, intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri, a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual. A. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: - Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite; - Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent; - Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. DEOSEBIRI: 1.- Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea, asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte. Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii, caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala, deci o infractiune (nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege). Este si 178 motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni, definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. 2.- Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor, pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune.225 3.- Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite, forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante, neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. Obligatia de despagubire subzista integral, indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. Cu toate acestea, intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite; b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei. Dimpotriva, forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii,226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare.227 4.- Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului, varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila, minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual 225 n pofida acestei deosebiri totuoi, ideea de pedeapsa nu este ntru totul straina raspunderii civile, aoa cum oi repararea prejudiciului poate fi conexa raspunderii penale. n acest sens vezi C. Statescu oi C. Brsan, op. cit p. 140. 226 Spre exemplu forma oi gradul de vinova?ie sunt criterii de delimitare a infrac?iunii de vatamare corporala prevazuta de art. 181 din C. pen. De cea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art.184 din C. pen. Pentru detalii, vezi O. Stoica, op. cit p.100 227 Potrivit art. 72 alin. 1 din C. pen. La stabilirea oi aplicarea pedepselor se ?ine seama de dispozi?iunile par?ii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate n partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savroite, de persoana infractorului oi mprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Pentru alte aspecte teoretice oi practice, vezi at. Daneo oi V. Papadopol, Individualizarea judiciara a pedepselor, Ed. atiin? ifica oi Enciclopedica, Bucureoti 1985. 179 numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant, asa cum precizeaza dispozitiunile art. 25 alin. 3 din Decretul nr. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. In materie penala, minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere, chiar daca ar fi lucrat cu discernamant, intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant, iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. 99 din C. pen. prezumtia de discernamant. 5.- Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila, prin consens, fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. Dimpotriva, raspunderea penala nu poate fi negociata, fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni.228 6.- Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat, de catre instante diferite, fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal, instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal, partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile, potrivit principiului electa una via, non datur recursus ad alteram. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal, cel pagubit se poate adresa instantei civile. Fireste, exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala, in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevarat ca n cazurile n care procesul penal se declanoeaza la plngerea par?ii vatamate, aceasta poate sa-i puna oi capat prin retragerea plngerii sale ori prin mpacarea cu faptuitorul. ai aceste mprejurari nsa, trebuie constatate tot de catre instan?a, care dispune, dupa caz, ncetarea procesului penal. 180 - in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal), actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit, procesul civil fiind guvernat, printre altele, de principiul disponibilitatii. - hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile, in privinta existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale, in ceea ce priveste existenta faptei, a faptuitorului si vinovatiei acestuia. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat, fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229. - sub aspectul prescriptiei extinctive, cursul si intinderea termenului sunt diferite. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3, 5, 8, 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii , cu precizarea facuta de art. 129 din C. proc. Pen. Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani, calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. 8 alin.2 din Decretul nr.167/1958. B.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. 229 Astfel de rezolvare este posibila atunci cnd s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru ca fapta nu este prevazuta de legea penala (art. 10 lit. b din C.proc. pen.), fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infrac? iuni (art. 10 lit. b/1 din C.proc. pen.), faptei i lipseote unul din elementele constitutive ale unei infrac? iuni (art. 10 lit. d din C.proc. pen.), sau exista vreuna din cauzele care nlatura caracterul penal al faptei (art. 10 lit. e din C.proc. pen.). n acceaoi masura solu?ia se impune daca s-a dispus ncetarea urmaririi penale deoarece lipseote plngerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condi? ie prevazuta de lege, necesara pentru punerea n miocare a ac? iunii penale (art. 10 lit. f din C.proc. pen.), daca aASEMANARI: 1.- ambele sunt forme ale raspunderii civile; 2.- ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita, culpa, prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu; 3.- ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: - In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii, care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor. Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. Din aceasta deosebire, rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala, caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor; b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare, temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. - In ceea ce priveste capacitatea persoanelor, cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu, (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste), in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala, legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art. 25 din Decr. nr. 32/1954). - Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale, fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop, spre deosebire de intervenit amnistia sau prescrip? ia ori decesul faptuitorului (art. 10 lit. g din C.proc. pen.), sau daca a fost retrasa plngerea prealabila (art. 10 lit. h din C.proc. pen.) 182 raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. - Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale, spre deosebire de raspunderea civila contractuala, creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Curs Drept Civil. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR, OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI, RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA ". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Pulover cu aspect catifelat si aplicatii cu margele Pulover cu aspect catifelat si aplicatii cu margele CaracteristiciTip: puloverGen: feteculoare: gri inchisMaterial: bumbacStil: casualCroiala:...
Rochie Black Flower Rochie Black Flower O alegere eleganta cu o nota joviala este aceasta rochie scurta, mulata cu maneci trei sferturi....