Despre dreptul civil

Civil, ca simplu cuvant defineste cetatea1 (civitas) care constituia intr-o vreme principalul argument al vietii in comun ce necesita o permanenta concesie din partea membrilor societatii respective in scopul de a mentine raporturi pasnice.

Cetatea cu necesitatile ei trebuie sa se conduca dupa un drept simplu aplicabil cetatenilor sai, care sa prevada reguli pentru oranduirea celor mai importante evenimente din viata individului: nasterea, atingerea unei anumite varste, casatoria, incheierea actelor de dobandire sau instrainare a unor bunuri cu efecte asupra patrimoniului, moartea. Astfel, dreptul civil trateaza  aspectele legate intim de viata cetateanului coordonandu-i atitudinile in orice categorie de raporturi care il induc pe acesta in viata sociala.

Intr-o formulare lapidara, dreptul civil poate fi definit ca acea ramura de drept care contine norme juridice ce reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.
   
Trebuie facuta precizarea ca nu toate aceste raporturi patrimoniale si nepatrimoniale fac obiect de reglementare al dreptului civil, multe dintre acestea fiind tratate de alte ramuri ale sistemului de drept, precum: dreptul financiar; dreptul comercial; dreptul muncii, dreptul familiei.