Obligatii civile

Teoria generala a obligatiilor este una dintre cele mai vaste materii de drept civil, ideea fundamentala fiind aceea potrivit careia obligatiile, ca si oamenii, se nasc, (pentru a observa acest fapt studiem izvoarele lor), traiesc intr-o dinamica ce vizeaza transformarea, transmiterea si garantarea lor si in cele din urma se sting prin executare, plata, etc.

De altfel, teoria generala a obligatiilor ca si obiect de reflectie a fost considerata de filozofii dreptului a fi cea mai frumoasa constructie a spiritului uman.

Dupa o indelungata experienta si trecere de timp, romanii au fost cei care au dat prima definitie a obligatiei. Ea se gaseste in Institutele lui Justinian in urmatoarea formulare: “Obligatio est juris vinculum, quo necessitate adstringimur alicujus solvendae rei” (obligatia este o legatura de drept prin care suntem tinuti sa-i platim altuia ceva).

Este tot meritul romanilor de a fi creat terminologia si regulile fundamentale ale teoriei obligatiilor. Potrivit lui Gaius, obligatiile se nasc, unele dintre ele dintr-un contract < ex contractu >, altele dintr-un delict < ex delicto >, fara insa a defini nici contractul si nici delictul. Aceasta a fost prima, cea mai simpla enuntare si totodata clasificare a izvoarelor obligatiilor civile.