Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor omului si a libertatilor fundamentale

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, luand in consideratie Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948; considerand ca aceasta declaratie urmareste sa asigure recunoasterea si aplicarea universala si efectiva a drepturilor pe care ea le enunta;

Considerand ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai stransa intre membrii sai si ca unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apararea si dezvoltarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; reafirmand atasamentul lor profund fata de aceste libertati fundamentale care constituie temelia insasi a justitiei si a pacii in lume si a caror mentinere se bazeaza in mod esential, pe de o parte, pe un regim politic cu adevarat democratic, iar pe de alta parte, pe o conceptie comuna si un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg; hotarate, in calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelasi spirit si avand un patrimoniu comun de idealuri si de traditii politice, de respect al libertatii si de preeminenta a dreptului, sa ia primele masuri menite sa asigure garantarea colectiva a anumitor drepturi enuntate in Declaratia Universala, au convenit asupra celor ce urmeaza:

Articolul 1
Obligatia de a respecta drepturile omului
Inaltele Parti contractante recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in titlul I al prezentei Conventii:

TITLUL I Drepturi si libertati

Articolul 2
Dreptul la viata

1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decat in executarea unei  sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.
2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:
a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute.
c)  pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.