Suport de curs la Drept constitutional

Nimeni nu poate spune exact cand si in ce conditii a aparut dreptul. Se considera ca dreptul a aparut odata cu societatea omeneasca, privita ca ansamblu unitar, complex sistematic, de relatii intre oameni, istoriceste determinate, conditie si rezultat al activitatii acestora de creare a bunurilor materiale si a valorilor spirituale necesare traiului individual si colectiv .

Afirmatia este criticabila deoarece, la inceputuri, societatea nu era suficient organizata pentru a raspunde tuturor nevoilor individuale si colective. Cert este insa ca societatea presupune, in primul rand, stabilirea unor relatii intre indivizii care o compun, relatii ce nu se pot desfasura haotic, ci numai dupa niste reguli a caror respectare trebuie asigurata. Putem vorbi de aparitia dreptului doar atunci cand societatea umana se organizeaza in stat, care, pe langa edictarea de norme are si responsabilitatea vegherii la respectarea lor, daca este necesar utilizand toate mijloacele de care dispune. Edictarea de norme si asigurarea respectarii lor facandu-se organizat si sistematic ia nastere un sistem , pe care il putem numi sistemul dreptului.
Sistemul dreptului are urmatoarele trasaturi :
a)elementul de baza al sistemului este norma juridica;
b)este un sistem deschis, aflandu-se intr-un proces permanent de schimbare, pentru a tine cont de transformarile intervenite in societate, uneori chiar pentru a genera aceste transformari;
c)structura sistemului releva o serie de interactiuni intre diferite componente ale sistemului, pe multiple planuri;
d)sistemul dreptului nu este reductibil la partile componente, el poate functiona doar ca ansamblu, in toata complexitatea ce-l caracterizeaza;
e)sistemul dreptului se distinge de toate celelalte sisteme in primul rand prin faptul ca asigurarea respectarii normei juridice se face, in unele cazuri, prin recurgere la forta de constrangere a statului;
f)sistemul dreptului cunoaste o ierarhie a subsistemelor, in functie de importanta relatiilor sociale reglementate si de forma pe care o imbraca norma juridica;
g)sistemul dreptului nu are un mecanism propriu de autoreglare, el este organizat din afara sa de catre organele statului menite sa edicteze si sa faca respectata norma juridica.
Dreptul natural este dreptul inerent naturii umane, imuabil, care preexista statului si se impune acestuia in procesul edictarii de norme juridice, cuprinzand toate regulile a caror respectare asigura membrului comunitatii umane viata si statul social, respectarea demnitatii si deplina manifestare a personalitatii. Teoretizarea dreptului natural a constituit preocuparea filozofilor europeni din secolul al XVIII ? lea, ca o reactie impotriva absolutismului monarhic. Dreptul natural este acelasi in toate timpurile. Limitele nu-i pot fi stabilite, asa cum oamenii de stiinta nu pot descoperi totul despre om si umanitate.
Dreptul obiectiv trebuie sa aiba ca sursa dreptul natural si desemneaza ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale, alcatuind ordinea de drept, a caror respectare este asigurata, daca este cazul, prin forta de constrangere a statului. Dreptul pozitiv este dreptul obiectiv in vigoare, aplicabil.
Dreptul obiectiv este izvorul dreptului subiectiv, acea prerogativa recunoscuta individului de a avea o anumita conduita sau de a pretinde altuia sa aiba o anumita conduita, la nevoie recurgand la forta de constrangere a statului.