Actul juridic civil

Actul juridic civil reprezinta manifestarea de vointa savarsita cu intentia de a naste, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Notiunea de act juridic civil are doua acceptiuni si anume: actul juridic, in sens de operatiune juridica (negotium);manifestarea de vointa in scopul de a produce efecte juridice,operatiunea juridica in sine. De exemplu, manifestarea de vointa exprimata pentru incheierea unui contract de vanzare-cumparare; actul juridic, in sens de instrument de proba (instrumentum), adica de inscris constatator al manifestarii de vointa; de exemplu, inscrisul autentic care constata incheierea contractului de vanzare-cumparare.

Legiuitorul foloseste notiunea de act juridic in ambele acceptiuni, uneori chiar impreuna, in aceeasi norma juridica. Actele juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii, din care vor fi retinute cele reprezentative:
1.Dupa numarul partilor, actele juridice civile sunt:
a)-unilaterale
b)-bilaterale
c)-multilaterale.
actul juridic unilateral reprezinta manifestarea de vointa a unei singure parti;
 de exemplu, testamentul, renuntarea la succesiune s.a.;
actul juridic bilateral reprezinta manifestarea de vointa concordanta, acordul de vointa, a doua parti, cu interese diferite; actul juridic bilateral tipic este contractul sau conventia;
 de exemplu, contractul de vanzare-cumparare, contractul de intretinere
actul juridic multilateral reprezinta manifestarea de vointa a trei sau mai multe parti cu interese contrare;
 de exemplu, contractul de tranzactie cu cel putin trei parti (contractul de tranzactie este acel contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste, prin concesii reciproce, constand in renuntari reciproce la pretentii sau in prestatii noi savarsite ori promise de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul care este litigios sau indoielnic).
Clasificarea actelor juridice in unilaterale si bilaterale, dupa criteriul numarului partilor, nu trebuie confundata cu clasificarea contractelor in unilaterale si bilaterale, care se face in functie de criteriul continutului lor. Astfel, contractul unilateral (care este un act juridic bilateral) reprezinta contractul care da nastere la obligatii numai pentru o parte;

de exemplu, contractul de donatie (in cazul acestui contract obligatii are numai donatorul, care trebuie sa predea donatarului obiectul donat; donatarul nu are obligatii; dar cele doua parti au interese contrare, de aceea actul juridic este bilateral); contractul bilateral (sau sinalagmatic), care este tot un act juridic bilateral, reprezinta contractul care da nastere la obligatii reciproce intre parti, fiecare parte avand atat calitatea de debitor, cat si calitatea de creditor; de exemplu, contractul de arendare (in cazul acestui contract, obligatii au atat arendatorul – proprietarul bunului agricol arendat – cat si arendasul; ele sunt parti cu interese contrarii).