Drept Penal Special: ultraj, infractiuni

1. Definitie. Ultrajul consta, in conformitate cu dispozitiile art. 239 C.p., in “insulta, calomnia ori amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de  comunicare directa, contra unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii”.

Insulta, calomnia, amenintarea au fost incluse, ca modalitati alternative de realizare, in continutul ultrajului, care se caracterizeaza astfel ca fiind o infractiune complexa.

2. Obiectul juridic. Ultrajul are ca obiect juridic special relatiile referitoare la respectul datorat autoritatii de stat. Fiind o infractiune complexa, ultrajul are si un obiect juridic secundar,  care consta fie in relatiile sociale referitoare la demnitatea persoanei, fie in relatiile sociale referitoare la libertatea morala a persoanei.
Prin functie ce implica  exercitiul autoritatii de stat se intelege acea functie care confera functionarului atributii, care nu ar putea fi indeplinite  fara exercitiul autoritatii de stat, adica fara  competenta de a da dispozitii si de a lua masuri necesare pentru respectarea lor.

3. Obiectul material. Infractiunea de ultraj, in forma sa simpla (art. 239 alin. 1 C.p.) nu are un obiect material. Un asemenea obiect  exista insa in cazul formei agravate a infractiunii care se realizeaza prin lovire sau orice alte acte  de violenta, precum si prin vatamare corporala. in acest caz, obiectul material al infractiunii consta in corpul victimei.
4. Subiectul. Legea nu cere subiectului infractiuni de ultraj vreo calitate speciala , ceea ce inseamna ca infractiunea poate fi savarsita de orice persoana.