Drept penal special - infractiuni de fals

Urmarind ocrotirea celor mai importante valori sociale, legea penala a socotit ca este necesar sa incrimineze si acele fapte prin savarsirea carora, alterandu-se adevarul, se creeaza un pericol grav sau se aduce o vatamare concreta anumitor inte¬rese ale statului ori ale unor persoane fizice.

Sfera faptelor prevazute de legea penala, prin care se denatureaza sau se altereaza adevarul, este deosebit de cuprinzatoare, incluzand atat grupul special al infractiunilor de fals, incorporate in Titlul VII al Partii speciale a Codului penal, cat si alte infractiuni cuprinse, in raport cu obiectul lor, in alte titluri ale Codului penal. Ast¬fel, in Titlul I, „Infractiuni contra sigurantei statului”, este inclusa infractiunea privind comu¬ni¬ca¬rea de informatii false – ¬art. 1681 C. pen.; in Titlul II, „Infractiuni contra per¬soa¬nei”, sunt cuprinse infractiunile de seductie – art. 199 C. pen., calomnia – art. 206 C. pen.; in Titlul III, „Infractiuni contra patrimoniului”, este cuprinsa infractiunea de inselaciune – art. 215 C. pen.; in Titlul V, „Infractiuni contra autoritatii”, este cuprinsa si infractiu¬nea de uzurpare de calitati oficiale – art. 240 C. pen.; in capitolul II al Titlului VI, „Infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei”, sunt cuprinse infractiunile de denuntare calomnioasa – art. 259 C. pen., marturia mincinoasa – art. 260 C. pen., represiunea nedreapta – art. 268 C. pen., in Titlul VIII, „Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice”, sunt cuprinse si infractiunile de inselaciune la masuratoare – art. 296 C. pen., inselaciune cu privire la calitatea marfii – art. 297
C. pen. si altele.
Ceea ce este specific pentru infractiunile de fals prevazute in Titlul VII al Partii speciale si le diferentiaza de alte fapte de denaturare a adevarului, este imprejurarea ca inselarea increderii publice se realizeaza prin produsul activitatii infractionale (monede, timbre, titluri de credit, sigilii, instrumente de marcat, inscrisuri etc.). Aceste lucruri care constituie prin ele insele proba adevarului se bucura obiectiv de incre¬derea generala, independent de per¬soana care a efectuat acea activitate. Cu alte cuvinte, in cazul infractiunilor de fals, alterarea adevarului, desi se realizeaza printr-o activitate ilicita a persoanei, rezultatul acestei activitati, si anume, inselarea increderii publice, se obtine prin produsul activitatii faptuitorului si nu prin activitatea propriu-zisa a persoanei care a realizat produsul mentionat. De exemplu, desi falsul de inscrisuri este consecinta alterarii inscrisului de catre faptuitor, inselarea increderii se produce prin continutul neadevarat al inscrisului care se bucura, obiectiv, de incre¬derea ceta¬tenilor si nu prin efortul facut, concomitent cu inscrisul, de catre faptuitor. Pe de alta parte, in cadrul acestui grup de infractiuni, ceea ce se incrimineaza este alte¬ra¬rea adevarului in cuprinsul unor entitati (lucruri) privite in ele insele ca lucruri care tre¬bu¬ie sa se bucure de o incredere deplina, nestirbita, avand juridic insusirea de a servi ca proba a adevarului pe care-l exprima. in cazul altor infractiuni, legiuitorul incri¬mi¬neaza fapta care aduce atingere valorilor sociale ocrotite, prin mijlocirea unor entitati al caror continut a fost alterat, denaturat.
in functie de aceste elemente de delimitare, vom putea defini infractiunile de fals ca fiind acele fapte prevazute de Codul penal, savarsite cu vinovatie si care sunt de natura sa aduca atingere increderii publice acordate anumitor lucruri, semne sau in¬scri¬suri carora li se atribuie, din punct de vedere juridic, insusirea de a exprima ade¬varul.