Curs Dreptul asigurarilor

Omul ca individ, cat si ca membru al societatii in care isi duce existenta s-a aflat si se afla in permanenta in raporturi de interconditionare cu natura. In existenta sa ca individ, omul a fost si este influentat in mare
masura de o multitudine de fenomene ale naturii care ii pot schimba radical viata si chiar i-o pot curma.

Totodata, omul a fost si este influentat de natura si in activitatea economica pe care o desfasoara in cadrul societatii unde traieste. Oamenii au cautat de la inceputuri sa se protejeze impotriva calamitatilor, multe dintre acestea neputand fi insa evitate. Singura forma eficienta de protejare in raport cu aceste riscuri s-a dovedit a fi asigurarea.

Originea asigurarilor este destul de veche. Primele forme de asigurare dateaza din anul 3000 i.Hr. cand, in China, negustorii (chinezi) si investitorii acestora doreau sa obtina profit de ce transportau cu navele pe apa. Daca o nava (a lor) era jefuita de pirati ori disparea pe mare, atunci intervenea asiguratorul - pentru prima data in istoria umanitatii. Acesta avea menirea de a-i despagubi pe proprietarii vasului (armatori) si pe cei ai marfii (negustorii).

Si in Babilon regasim o forma incipienta de asigurare. Aici negustorii si finantatorii au creat un sistem de contracte prin care finantatorul unei operatiuni comerciale se obliga ca in situatia in care in timpul calatoriei negustorul era jefuit, sa ii stearga acestuia datoria. Comerciantul car imprumuta banii platea la imprumut in plus o suma ce ii era pretinsa pentru aceasta forma de protectie. in fapt aceasta suma constituia „prima de asigurare” pe care cel care imptumuta (imprumutatorul) o cerea de la toti negustorii. Aceasta suma perceputa in plus de la toti comerciantii acoperea pierderile. Forma aceasta de asigurare era legata si prevazuta in Codul lui Hammurabi.