Notiuni introductive privind dreptul afacerilor

TEMA 1: NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL AFACERILOR

1. Notiunea si obiectul dreptului afacerilor

1.1. Dispozitii generale. Denumirea drept al afacerilor sugereaza ieea ca acest drept reprezinta un ansamblu de norme juridice care reglementeaza afacerile. Prin afacere se intelege indeletnicirea, actiunea sau activitatea cu rezultat favorabil a unei persoane.

Afecerile, numite in continuare si activitate de intreprinzator, sunt peratiuni social utile de extragere, creare sau dobandire de bunuri pentru a fi comercializate, astfel incat suma de bani primita ca plata sa acopere toate cheltuielile suportate si sa asigure persoanei obtinerea unui profit. Afaceri sunt toate activitatile de extragere, cultivare si confectionare a bunurilor materiale, de executare a lucrarilor, de prestare a serviciilor etc. in categoria afaceri intra si cumpararea de bunuri materiale si de servicii pentru a fi revandute.

Nu sunt afaceri: activitatea desfasurata in baza de contract de munca, activitatea persoanelor fizice si a persoanelor juridice necomerciale care dobandesc bunuri pentru necesitatile proprii, alte activitati care nu aduc profit autorului.

Afacerile au o baza normativa solida, constituita din cateva sute de acte care si se refera la diverse domenii ale economiei nationale. Unificarea, sistematizarea si interpretarea doctrinara, intr-un curs unitar, a dispozitiilor legale referitore la activitatea de intreprinzator si la persoana care o desfasoara (intreprinzatorul) este dificila, dar si de o necesitate stringenta pentru cei care utilizeaza normele de drept. Anume acestui scop serveste dreptul afacerilor.

 Denumirea materiei. in doctrina juridica, materia analizata in continuare (pe care autorii o numesc drept al afacerilor) poarta diferite denumiri, printre care si cea de drept comercial. Se observa asadar ca asupra denumirii exista pareri controversate.

Dreptul comercial. Denumirea traditionala a acestei materii este dreptul comercial/ care se defineste ca ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor juridice, faptelor si operatiunilor considerate de lege fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant. Altfel spus, dreptul comercial reglementeaza relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniare din sfera activitatii de comert, inclusiv toate activitatile economice aducatoare de profit.

Dreptul comercial a aparut in conditiile statului feudal ca un drept profesional al persoanelor care practicau comertul, denumit initial jus mcrcaturae(dreptul negustorilor sau dreptul comerciantilor) Acesta era bazat pe obiceiurile vanzarii-cumpararii ale corporatiei de negustori. Normele dreptului comercial se deosebeau de normele dreptului civil prin flexibilitate, rapiditate si siguranta in operatiuni, precum si prin increderea in personalitatea celui cu care se contracta. Datorita comerciantilor, s-au nascut si s-au perfectionat multe institutii juridice, inclusiv cambia, reprezentarea, insolvabilitatea comerciala etc.

Dezvoltarea comertului a contribuit atat la raspandirea normelor dreptului comerciantilor pe alte piete, cat si la extinderea lor asupra unor alte relatii, inclusiv de creditare, de transport, de asigurare, de producere etc. Extinderea normelor jus mercaturae asupra unor alte operatiuni economice decat cele de vanzare-cumparare a transformat dreptul comerciantilor in drept comercial (jus mercatorum).

Dreptul comercial contemporan reprezinta un ansamblu de norme care reglementeaza relatiile dintre cei care savarsesc operatiuni economice aducatoare de profit (activitate de intreprinzator, afacere), indiferent de domeniu. De asemenea, se recunoaste faptul ca dreptul comercial ia in considerare noile realitati si include normele de interventie a statului in activitatea economica.

Dreptul afacerilor este un domeniu mai amplu deoarece include si normele de drept public. Normele dreptului afacerilor sunt incorporate atat in Codul civil, cat si in alte acte legislative. Ele pot fi sistematizate in functie de caracterul omogen al relatiilor pe care le reglementeaza, relatii ce apar in legatura cu desfasurarea, de catre persoanele fizice si juridice care au calitatea de intreprinzator, a activitatii economice aducatoare de profit.