Monopolul discriminant si cel reglementat

Monopolistul si-a pus in mod logic intrebarea daca nu se poate sustrage mai mult decat jumatate din surplusul consumatorului? Asa s-a ajuns la discriminarile de pret, caz in care acelasi produs se vinde la preturi diferite, in functie de anumite criterii.

1.1. Discriminarea de pret de gradul I

In acest caz, monopolistul vinde fiecare unitate de output la alt pret. Criteriul de discriminare (diferentiere a pretului) este insusi consumatorul, in sensul ca fiecare unitate de produs se va vinde exact la pretul de rezervare al fiecarui cumparator. Ca urmare, nu mai ramane nimic din surplusul consumatorului de pe piata competitiva, avand in vedere faptul ca pretul de cumparare coincide exact cu pretul de rezervare. intregul surplus al consumatorului se transforma in profit, iar discriminarea este perfecta.

In acest caz, criteriul de diferentiere a pretului este cantitatea cumparata. Se aplica un sistem de preturi in cascada. Cu cat numarul treptelor de pret este mai mare, cu atat pretul de cumparare va fi mai aproape de pretul de rezervare si extraprofitul (ceea ce se obtine peste profitul de monopol) va fi mai mare (Fig. 9.2.).
in cazul acestei discriminari incasarea marginala este fragmentata, fiind formata din tot atatea segmente, cate trepte de pret se aplica. Ultima treapta de pret este stabilita in asa fel, incat cantitatea totala ce se cere sa fie tocmai egala cu capacitatea de productie disponibila la monopol.