Politici economice comparate

Anul 2007 a intrat in istorie prin criza creditelor ipotecare americane despre care s-a vorbit atat de mult in ultimul timp si care prin unda de soc produsa a contribuit la gravele perturbari din sistemul financiar global. Piata ipotecare rezidentiala americana din ultimii 70 de ani a cunoscut modificari radicale: in primul rand, s-a trecut de la o piata pe care activau institutii locale de depozit care acordau credite pe plan local, la o piata guvernata de marile banci si institutii de plasamente financiare de pe Wall-Street

- acestea au utilizat instrumente financiare si tehnici inovatoare cum sunt: titrizarea creditelor ipotecare prin intermediul derivatelor de credit rezultand asa numitele produse structurate legate de credite

    
Securities = titluri sau valori mobiliare: actiuni, obligatiuni, certificate de trezorerie

- institutiile care reglementeaza piata de capital: Securities and Exchange Commission (SEC) (stock exchange = burse de valori)

- inainte de anul 1938, piata ipotecara americana era constituita din institutii de depozit: banci si case de economii ( savings and loans)

- acestea acordau credite imobiliare, pe care le pastrau apoi in portofoliu suportand riscul de credit, riscul de piata legat de fluctuatia ratelor dobanzii, dar si riscul de lichiditate ca urmare a finantarii de active pe TL, pe baza angajamentului pe TS

- in vederea sustinerii pietei printr-un aport de capitaluri proaspete Administratia Roosevelt a infiintat prin programul New Deal din anul 1938 institutia numita Federal National Mortgage Association – Fannie Mae

- programul New Deal este primul mare program american anti-criza

- aceasta institutie publica avea ca misiune crearea unei piete secundare ( Bursa de Valori – ce oferea titluti) pentru creditele ipotecare

-  Fannie Mae cumpara aceste credite de la institutiile respective asigurandu-le astfel accesul la noi fonduri lichide si preluand asupra sa cele 3 mari categorii de riscuri