STIINTE POLITICE ECONOMICE CURS 18

Incarcat la data: 10 Aprilie 2008

Autor: Gogoasa Alexandru

Pret: 80 credite

10.1. MONEDA. MASA MONETARA SI AGREGATELE MONETARE Moneda a aparut ca o necesitate a dezvoltarii productiei si circulatiei de marfuri. Atat forma de prezentare, cat si functiile monedei au cunoscut un proces continuu de dezvoltare si diversificare. Din punct de vedere al formei de prezentare, instrumentele care au servit drept moneda au cunoscut trei etape in evolutia lor: Prima s-a intins din secolul al VI-lea i.e.n., cand au fost emise primele monede metalice, care au dominat aproape exclusiv circulatia monetara, pana in secolul al XVII-lea. Cea de a doua etapa incepe in secolul al XVII-lea, cand, alaturi de moneda de metal, capata o circulatie tot mai larga semnele monetare de hartie (moneda fiduciara) si biletele de banca. Moneda de hartie a cunoscut o raspandire tot mai mare in secolul al XIX-lea, devenind, ulterior, neconvertibila in aur. S-au amplificat totodata rolul si importanta monedei scripturale. in prezent, asistam la o noua etapa, prin introducerea tot mai larga a mijloacelor electronice de plata. Numerarul, monedele si bancnotele, precum si cecurile si alte inscrisuri continua sa existe si sa circule, dar un numar tot mai mare de operatii se efectueaza instantaneu, prin "bani electronici". Acestia cunosc deja o larga raspandire 246 in tarile dezvoltate. Ei cuprind o serie in crestere de componente, dintre care amintim: cartile de credit eliberate de anumite firme si utilizate de posesorii lor la plata prin decontare a unor marfuri si servicii; cartelele "inteligente", care au aceeasi natura ca si cartile de credit, dar sunt mai profitabile sub raport tehnic (ele contin un microcip care permite debitarea instantanee a sumei datorate, din contul bancar al posesorului, prin simpla trecere a cartelei de catre casier printr-un dispozitiv electronic); cartele practicate in mod experimental care, gratie unui microcip incorporat in ele, se pot utiliza pentru a vinde si cumpara obligatiuni, pentru rezervarea de locuri in avion etc. si pentru verificarea balantelor bancare.1 Moneda: definire, rol in economia contemporana, moneda cuprinde ansamblul mijloacelor de plata care pot fi utilizate direct pentru efectuarea tranzactiilor pe piata. Ea reprezinta principalul instrument de punere in miscare a tuturor pietelor, de infaptuire a schimburilor intre agentii economici; niciun flux economic nu se poate desfasura fara participarea directa sau indirecta a monedei. Desi, aparent, moneda complica viata economica, in realitate, ea a inlesnit si inlesneste schimbul, facand posibile tranzactiile economice schimburi marfare, operatiuni financiare, transferuri de capital , de regula, la momentul si in locurile cele mai potrivite pentru partile interesate. Cu ajutorul monedei, beneficiind de facilitatile ei, fiecare agent economic este liber sa cumpere sau sa vanda atunci cand considera ca ii sunt favorabile conditiile si acolo unde schimbul se desfasoara cel mai avantajos pentru el. Unii dintre participantii la schimb pot folosi aceste conditii doar pentru a-si vinde marfurile si serviciile, oprind apoi circuitul monedei incasate. Altii, dimpotriva, apar doar in calitate de cumparatori, folosindu-se in acest scop de banii stransi in etape anterioare. Moneda este, de asemenea, instrumentul prin care se conserva (acumuleaza) averea intr-o forma abstracta, valorica, posibil de 1 Alvin Toffler, Puterea in miscare, Editura Antet, Bucuresti, 1995, p. 67-73. 247 transformat in orice bun. Ea inlesneste, concomitent, transmisiunea de valori de la un individ la altul, de la o unitate economica la alta atat in teritoriul unei tari, cat si in planul relatiilor internationale. Din aceasta functie a monedei decurge, in mod firesc, si cea de transmitere de capital, in contextul operatiunilor de credit, care se deruleaza in interiorul tarilor si intre agentii economici din diferite tari. Suma resurselor financiare transmise poate sa sporeasca prin scontarea cambiilor, tratelor si politelor etc. (documente ce atesta dreptul de a incasa de la client, la scadenta, o suma reprezentand contravaloarea marfurilor vandute pe credit), ca si prin rescontarea lor. Masa monetara si componentele ei Masa monetara consta din totalitatea instrumentelor de circulatie si de plata de care dispune economia unei tari, la un moment dat sau, in medie, intr-un orizont de timp (un trimestru, un an). Avand in vedere caracterul eterogen al masei monetare, pentru functionarea curenta a acesteia, se impun anumite reguli de organizare. Totalitatea componentelor sau ansamblul principiilor si normelor juridice, economice, si institutionale care reglementeaza circulatia monetara in interiorul unei tari formeaza sistemul monetar. in ansamblul masei monetare s-au conturat, de-a lungul timpului, doua componente: a) Disponibilitatile monetare propriu-zise (biletele Bancii Centrale sau de Emisiune, monedele divizionare, moneda scripturala, cecurile la purtator etc.). Ele au comun faptul ca sunt lichiditati perfecte, in masura sa stinga imediat o datorie, fara pierdere de timp si fara diminuarea resurselor detinute. b) Disponibilitatile semimonetare (economiile pe librete bancare, bonuri de casa ale bancilor, nominative sau la purtator, depunerile pe termen la Trezorerie, efectele de comert negociabile etc.). Ele nu sunt lichiditate perfecta, dar constituie instrumente monetare, deoarece pot fi transformate intr-un mijloc de plata, dupa o operatiune intermediara, fara riscul de a pierde din munca economisita sau din capitalul acumulat. Agregatele monetare. Agregatul monetar reprezinta un termen specific Sistemului Conturilor Nationale, prin care sunt desemnate 248 partile constitutive ale masei monetare si semimonetare, ale instrumentelor de schimb si de plata in totalitatea lor, parti autonome prin functiile lor specifice, prin agentii bancari si financiari care le emit si le gestioneaza, prin circuitele pe care le efectueaza. in literatura de specialitate se abordeaza in prezent 4 agregate monetare: Primul agregat monetar (M1) cuprinde acele mijloace de circulatie si de plata care sunt instrumente monetare in sensul strict al cuvantului. El include: monedele divizionare, biletele de hartie (moneda fiduciara) si cecurile de lucru la purtator, apartinand rezidentilor nonfinanciari. Al doilea agregat monetar (M2) cuprinde pe primul si, in plus, conturile pe libretele de economii, depunerile pe termen scurt in conturi bancare, bonurile de casa ale unor organisme nationale de credit, conturi de economii pentru locuinte deschise la banci. in genere, cand se foloseste termenul de masa monetara se are in vedere agregatul monetar M2, adica ansamblul disponibilitatilor rezidentilor gestionate de organismele care creeaza moneda (Banca Centrala, Bancile comerciale, Trezoreria). Agregatele M1 si M2 formeaza, deci, masa monetara, adica disponibilitatile gestionate de sistemul bancar. in economia moderna, aceasta se afla sub doua forme: moneda manuala (care trece dintr-o mana in alta si este utilizata in mod curent ca bani cash sau bani gheata) si moneda scripturala. Al treilea agregat monetar (M3) include pe M2 si, in plus, diferitele averi in devize, plasamentele pe termen nelimitat, cum sunt bonurile de casa si de economii, certificatele de depuneri emise de societatile financiare si detinute de agentii nonfinanciari, titlurile pietei monetare emise de institutii prestatoare de servicii. Al patrulea agregat monetar (M4) cuprinde pe M3 si, in plus, economiile contractuale si diferite alte lichiditati pe termen, negociabile, cum sunt titlurile de pe pietele monetare emise de creditorii nonbancari si de agentii economici nonfinanciari. Departajarea instrumentelor de schimb si de plata pe cele patru agregate monetare se face in functie de gradul de lichiditate al componentelor (de usurinta cu care sursele monetare se pot utiliza pentru efectuarea platilor, direct sau dupa transformari in mijloace directe de plata si schimb, fara inregistrarea de pierderi). M1 are gradul cel mai mare de lichiditati, iar M4, cel mai mic. Prin ceea ce contine, 249 ultimul agregat se afla cel mai departe de regulile circulatiei monedei propriu-zise. Cele patru agregate monetare s-au autonomizat in toate tarile cu economie de piata moderna. Instrumentele concrete de schimb si de plata, ca si incadrarea lor intr-unul sau altul din agregatele prezentate, denumirile si prevederile lor difera insa de la o tara la alta. 10.2. PIAtA MONETARa. CEREREA SI OFERTA DE MONEDa Piata monetara este ansamblul tranzactiilor cu moneda, asa cum rezulta el din confruntarea cererii si ofertei. in functionarea mecanismelor acestei piete sunt implicati urmatorii agenti economici: a) Statul, care, pe baza suveranitatii sale, confera putere liberatorie monedei si stabileste coordonatele politicii monetare; b) Banca Centrala (de emisiune), care emite moneda si exercita controlul asupra monedei aflate in circulatie; c) Sistemul bancar, care face legatura intre agentii privati, pune in circulatie moneda legala, acorda credite si creeaza o forma specifica de moneda, cea bancara. d) intreprinderile (firmele) si gospodariile populatiei, care pot oferi sau solicita disponibilitati banesti, prin intermediul bancilor sau al altor agenti de schimb. Cererea de moneda Cererea de moneda depinde de volumul operatiunilor, al tranzactiilor de bunuri si servicii intermediate efectiv de catre moneda si de viteza de rotatie a acesteia. Viteza de rotatie a monedei releva numarul mediu de operatiuni de vanzare-cumparare si de plati pe care o unitate monetara o mijloceste intr-o perioada data. Masa monetara (M) este direct proportionala cu cantitatea bunurilor si serviciilor supuse tranzactionarii la un anumit pret (PT) si invers proportionala cu viteza de rotatie a monedei: M= PT V 250 in conditiile actuale, o problema fundamentala a oricarei economii este asigurarea unui raport adecvat intre cantitatea de bani aflata in circulatie si cantitatea de bunuri economice aduse pe piata. Acest raport determina valoarea banilor sau puterea lor de cumparare, respectiv cantitatea de bunuri ce se poate procura cu o unitate monetara, ori o cantitate data de bani. Cererea de moneda este determinata si de amploarea creditului de consum, de raportul dintre vanzarile pe credit si platile efectuate in contul creditelor ajunse la scadenta, in perioada corespunzatoare. Cererea de moneda nu depinde numai de factorii amintiti, ea este mult mai cuprinzatoare. Astfel, J.M.Keynes2 considera ca moneda are un rol activ in economie, ea nu este un simplu mijlocitor al schimbului de bunuri si servicii. La baza cererii de moneda lichida (in numerar) din partea agentilor economice stau cel putin patru motive (mobiluri), si anume: mobilul venitului, mobilul afacerilor (impreuna formeaza mobilul tranzactiilor), mobilul precautiei si mobilul speculatiei. Cantitatea de moneda ceruta de catre agentii economici pentru primele trei mobiluri se modifica o data cu cresterea venitului; orice majorare a acestuia se traduce printr-o crestere a monedei lichide necesare pentru amintitele destinatii. Suma de bani necesara pentru satisfacerea mobilului tranzactiilor si a mobilului precautiei este, in conditii normale, o rezultanta a activitatii generale a sistemului economic, fiind influentata in masura neglijabila de rata dobanzii. Cererea de moneda pentru scopuri speculative depinde, insa, de nivelul dobanzii: cand creste nivelul dobanzii scade cererea si invers. Stocul de moneda existent la un moment dat in societate, moneda existenta la agentii economici, precum si moneda folosita intr-un anumit orizont de timp se masoara prin lichiditatea monetara, care se exprima in marimi absolute si relative. Marimea relativa sau rata lichiditatii este raportul intre nivelul mediu normal al masei monetare si volumul tranzactiilor economice mijlocite de moneda. Ea serveste ca indicator de fundamentare a politicii monetare si de apreciere a eficientei acesteia. 2 J.M.Keynes, Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, p. 212-215. 251 Oferta de moneda Oferta de moneda reprezinta cantitatea de moneda pusa la dispozitia agentilor economice si a altor utilizatori de moneda de catre sistemul bancar. tinand seama de diversificarea instrumentelor monetare, de complexitatea sistemului bancar, problema principala care se pune este cum se creeaza moneda, sau prin ce mecanisme sunt puse in circulatie diferite forme de moneda. Pentru a indeplini functia de moneda, biletele de banca, la fel ca si orice element component al masei monetare, trebuie sa intre in circulatie, ceea ce in economia de piata se realizeaza prin mai multe canale: in primul rand, biletele de banca intra in circulatie pentru alimentarea nevoilor de resurse financiare ale statului. in vederea obtinerii resurselor financiare necesare acoperirii deficitului bugetar, statul, prin Banca Centrala, emite bonuri de tezaur, care sunt subscrise (cumparate) de catre banci. Bancile pot sa revanda Bancii Centrale toate sau o parte din aceste bonuri. Rascumpararea bonurilor de tezaur emise anterior de catre Banca Centrala se realizeaza prin punerea in circulatie de moneda scripturala sau in numerar. in al doilea rand, biletele de banca sunt puse in circulatie pentru plata devizelor straine, procurate de la alte tari, de catre agentii economici care au efectuat exporturi in orizontul de timp dat. Volumul masei monetare puse in circulatie este determinat de valoarea devizelor preschimbate si de cursul valutar. in al treilea rand, biletele de banca intra in circulatie prin intermediul supraimprumuturilor bancilor comerciale la Banca Nationala in scopul acoperirii nevoilor suplimentare de lichiditati, impuse de volumul mai mare al retragerilor din conturile clientilor fata ___________de depunerile acestora. Pe aceasta cale se creeaza, anual, 80-90 la suta din cantitatile suplimentare de bilete de banca si alte instrumente monetare. Cu toata ponderea mare a banilor in cont si a cecurilor la purtator, exista situatii in care agentii economici prefera ca platile sa se efectueze in bilete de banca. De aceea, agentii bancari trebuie sa fie in masura sa ofere aceste bilete clientilor lor. Stocul acestora nu reprezinta decat cca. 10 la suta din totalul depozitelor clientilor. Cea mai mare parte a monedei este creata de bancile comerciale, prin ceea ce se cheama piata interbancara. in mare, lucrurile se 252 petrec astfel: atunci cand o banca acorda credit unei intreprinderi, aceasta prefera, in loc sa livreze debitorului echivalentul in bilete de banca, sa dea clientului sau dreptul sa-si deschida conturi in cecuri pentru suma in cauza. Astfel, printr-o simpla inscriptie in cont, banca adauga moneda. Crearea de moneda de catre banci este limitata de o serie de mecanisme spontane care contribuie la echilibrarea cererii si ofertei de moneda. Cererea de credit este prima limita. Pentru ca o banca sa deschida linii de credit si sa creeze moneda este necesar ca, in prealabil, sa primeasca cereri de la clientii sai. Volumul creditului solicitat depinde de ritmul afacerilor, de rata dobanzii si de perspectiva de a se obtine profituri. Compensarea reciproca a obligatiunilor de plata si a drepturilor de incasat ale clientilor de catre banci este o alta limita. La aceste doua limite se adauga riscul. Bancherii sunt oameni prudenti. Pentru a acorda un imprumut, ei cer garantii si vor explicatii, agentii economici trebuind sa demonstreze ca afacerea pe baza de credit este profitabila. 10.3. TEORII REFERITOARE LA VALOAREA BANILOR SI LA CANTITATEA DE MONEDa iN CIRCULAtIE Problema valorii banilor si a cantitatilor de moneda necesare a fost amplu dezbatuta in literatura de specialitate. in conditiile circulatiei banilor din metale pretioase sau a semnelor banesti convertibile in aur s-au remarcat teoria metalista si teoria nominalista a banilor. Partizanii teoriei metaliste considerau ca valoarea monedei este data de cantitatea si valoarea marfii metal pretios. Marimea preturilor marfurilor depinde, deci, de cantitatea de metal pretios monetar si valoarea lui, pe de o parte, si de suma valorilor bunurilor schimbate, pe de alta parte. Teoria nominalista sustinea ca valoarea monedei este legata doar de puterea ce i-a fost legal atribuita de emitent, acesta avand rolul determinant in dimensionarea cantitatii de moneda in circulatie. O data cu generalizarea exprimarii preturilor in moneda, s-a impus teoria cantitativa a banilor, formulata de I. Fisher. Conform acestei teorii, o marire a cantitatii de moneda in circulatie determina o 253 crestere proportionala a nivelului general al preturilor si apoi o diminuare a valorii monedei, daca ceilalti factori raman constanti. Irving Fisher a exprimat aceasta teorie printr-o ecuatie, care ii poarta numele si care este ecuatia schimbului: MV = PT, in care: M = cantitatea de moneda existenta in medie intr-un interval de timp V = viteza de circulatie a monedei P = nivelul preturilor T = volumul bunurilor si serviciilor supuse tranzactiilor Deci, cantitatea de bani in circulatie se poate afla prin raportarea cantitatii bunurilor cumparate, inmultita cu nivelul preturilor, la viteza de circulatie a monedei: M= P.T V La randul lui, PT reflecta soldul acelor tranzactii de piata care presupun prezenta efectiva a monedei ca mijloc al schimbului. Conform ecuatiei de mai sus, cantitatea de moneda multiplicata cu viteza medie de circulatie a monedelor este egala cu nivelul general al preturilor, care se potenteaza cu volumul bunurilor cumparate in perioada de referinta. Teoria cantitativa a banilor a fost supusa, inca de la inceput, unei atente analize critice. Astfel, Bertrano Nogare atrage atentia asupra faptului ca autorii teoriei cantitative a banilor identificau nejustificat cantitatea de moneda disponibila (M) cu cea cheltuita (M") si cantitatea de marfuri destinate vanzarii cu cea efectiv vanduta. Austriacul Von Wieser si francezul Aftalion au reevaluat entitatile M, M si M" prin luarea in consideratie a unor elemente psihologice. Pentru Von Wieser, de exemplu, factorul predominant nu mai este masa monetara totala, ci, mai ales, acele sume banesti care sunt considerate de catre detinatorii lor ca venituri ce pot fi cheltuite in perioada data. in acest caz, M se personalizeaza si devine R, ecuatia schimburilor luand forma: R = PQ, unde: R = venitul total in bani Q = cantitatile de produse P = pretul mediu 254 Daca M este o marime globala cu determinare obiectiva, R este un dat partial si subiectiv. Deci, prin inlocuirea lui M cu R, ecuatia schimburilor cuprinde un element uman, un "comportament". Raportul dintre cantitatea de moneda si marimea preturilor a fost abordat si de Scoala de la Cambridge, J.M. Keynes formuland o ecuatie proprie a schimburilor, cunoscuta ca ecuatia de la Cambridge. Aceasta se prezinta astfel: n = y(k + rk'); y = n (k + k') in care: y = nivelul preturilor, respectiv indicele costului vietii n = volumul insumat al monedei in numerar si al celei scripturale k = cererea publica de incasari in moneda lichida k = moneda scripturala exprimata in unitati de consum r = rata rezervei monetare Pornind de la aceasta ecuatie, economistul englez explica anumite fluxuri macroeconomice reale, aratand ca "o data ce folosirea mainii de lucru a ajuns sa fie deplina, orice incercare de a mari in continuare investitiile va declansa o tendinta de crestere a preturilor curente, oricare ar fi inclinatia marginala spre consum, adica ne vom afla intr-o situatie de inflatie autentica"3. in ultimele decenii, s-au facut eforturi deosebite pentru explicarea cantitatii de moneda in circulatie, creandu-se o teorie moderna, integratoare si dinamica despre bani si rolul lor in economia de piata. Economistul american Milton Friedman sustine ca miscarea preturilor si evolutia venitului banesc nominal sunt provocate prin variatiile ofertei de moneda. Dar, continua el, "noi am insistat intotdeauna asupra faptului ca banii au o importanta considerabila pentru intelegerea nivelului si dinamicii marimilor nominale, dar nu si pentru marimile reale, privite intr-o perspectiva mai indelungata". El a introdus notiunea de putere de cumparare a monedei, care provine din compararea, nu totdeauna constienta, intre marimile disponibile curente si cele viitoare previzibile ale indicatorilor marfaro-banesti. O alta teorie moderna privitoare la cantitatea de bani in circulatie este cea a lui M. Allais, aceasta fiind sintetizata prin trei 3 J.M.Keynes, op. cit., p. 145. 255 initiale: H.R.L. (hrditaire, relativiste, logistique). Conform acestei teorii, exista "o dependenta functionala (ereditara) intre volumul cererii de moneda la un moment dat si nivelurile observate anterior ale ratei de crestere a venitului national in expresie nominala; ea este relativista in sensul ca aceasta dependenta se formuleaza utilizandu-se un punct de referinta temporal pe baze psihologice; este logistica, in sensul ca ea conduce la o functie logistica pentru incasarile dorite (relative) in functie de reflectarea psihologica a conjuncturii". M. Allais pune accentul pe cererea de moneda verificata statistic, lasand pe al doilea plan relatiile cantitative traditionale. 10.4. BaNCILE. SISTEMUL BANCAR CONTEMPORAN Bancile reprezinta institutii financiare care concentreaza mijloacele de plata si acorda credite. Ele joaca un rol hotarator, in conditiile economiei de piata moderne, devenind un agent economic autonom. Activitatea lor initiala se limita la pastrarea valorilor ce le erau incredintate de particulari si la efectuarea de plati la ordinul clientilor. Zarafii genovezi din secolul al XII-lea, mentioneaza economistul roman Virgil Madgearu, nu se ocupau numai cu schimbul monedelor, ci primeau, in acelasi timp, de la particulari, depozite de bani pentru pastrare, acordau imprumuturi sub forma asa numitelor cambii maritime si executau plati pe baza depozitelor. Forma moderna de organizare bancara isi are originea in Banca din Amsterdam, creata in 1609, si Banca Angliei, creata in 1694. O data cu dezvoltarea transportului maritim si indeosebi a industriei, are loc o perfectionare a modului de organizare a bancilor. Pe teritoriul tarii noastre, in secolul XIX, au luat fiinta Banca Nationala a Moldovei, cu sediul la Iasi, in 1857, si Banca Romaniei, cu sediul la Bucuresti, in 1866. Activitatea bancara reprezinta o afacere ca oricare alta. Banca ofera clientilor sai deponenti si imprumutatori servicii diverse, in schimbul carora primeste o plata (o suma de bani). Ea incearca sa obtina profit pentru proprietarii sai. Bilantul oricarei banci evidentiaza ca aceasta dispune de importante active, de un insemnat capital propriu, de numeroase si voluminoase obligatii. Trasatura caracteristica esentiala a bilantului unei unitati bancare (comparativ cu cel al 256 unei intreprinderi producatoare) este aceea ca o mare parte a pasivului bancilor consta din depozitele clientilor lor (soldurile conturilor curente ale acestora). Ele lucreaza, deci, intr-o foarte mare masura cu mijloacele atrase. Functiile bancilor Ca unitati economice al caror rol de baza este de a colecta, de a transfera si de a plasa disponibilitatile financiare, bancile pun in legatura, pe baze comerciale, unitatile economice care se afla in cautare de fonduri cu cele care cauta plasamente. Bancile au functii active si pasive. Principala functie activa a bancilor si a celorlalte institutii de credit consta in acordarea de imprumuturi solicitantilor care intrunesc conditiile de bonitate financiara. imprumuturile se acorda fie pe seama capitalurilor proprii ale bancilor, fie pe seama soldului lor activ, rezultat din diferenta dintre depunerile clientilor si solicitarile de restituire din partea acestora. O alta functie activa a bancilor consta in pastrarea elasticitatii mijloacelor de plata; ea revine bancii de emisiune, care adapteaza cantitatea de bilete de banca la fluctuatiile nevoilor de mijloace de plata ale vietii economice (aceste nevoi oscileaza in functie de sezon, de ciclicitatea dezvoltarii economice etc.). Pentru a asigura functionarea normala a sistemului bancar, Banca Centrala recurge, cand este necesar, la restrictionarea creditului prin fixarea corespunzatoare a scontului, influentand astfel marimea ratei dobanzilor bancare si, prin intermediul acesteia, dinamica volumului de credite. Functiile pasive ale bancilor se concretizeaza in primirea depunerilor pe care le fac clientii: depuneri spre fructificare si depuneri pentru executarea de plati din ordinul acestora. Bancile si alte institutii specializate actuale ofera clientilor lor o foarte mare varietate de servicii. Ele gestioneaza conturile deponentilor, transmit ordine bursei, propun programe de economii, pentru constructii de locuinte, deschid librete de economii, gestioneaza si sustin conturile de economii in actiuni, plasamente variate in societati comerciale nationale si multinationale. Bancile schimba devize, 257 stabilesc instructiuni pentru diferite case specializate, dispun de case de pastrare a banilor. in perioada contemporana, bancile au dobandit alte doua functii economice fundamentale: gestiunea platilor si selectionarea si sustinerea proiectelor de dezvoltare. Reusind sa concentreze o parte considerabila a economiilor din tara, avand la dispozitie mecanisme si tehnici prin care suplimenteaza instrumentele monetare, cunoscand foarte bine situatia economica a intreprinderilor si a guvernului, bancile exercita, in prezent, un mare rol in orientarea dezvoltarii de ansamblu a economiei nationale. Tipuri de banci Amploarea rolului bancilor, ca si diversificarea functiilor indeplinite de ele au impus, inca din timpuri indepartate, specializarea activitatii bancare si constituirea diferitelor forme de banci. Cea mai generala grupare a bancilor consta in banci de emisiune si banci comerciale. Bancile de emisiune au rolul de a emite moneda si de a asigura controlul asupra masei monetare, de a acorda credite altor banci prin operatiuni de rescont, si de a coordona intreaga politica monetara a statului. in general, ele sunt organizatii de stat cu participare importanta a statului la capitalul lor social. Bancile comerciale de depozit isi procura mijloacele financiare de care au nevoie de pe piata prin strangerea de depozite, care sunt capitaluri depuse de banci pe termen scurt. Aceste banci se impart, la randul lor, in banci de depozit propriu zise, care primesc depuneri la vedere si pe termen si care, drept urmare, nu fac imprumuturi decat pe termen scurt, si banci de afaceri, care dispun de capitaluri proprii insemnate si, in plus, isi pot procura mijloacele necesare pentru finantarea intreprinderilor prin emisiunea de obligatiuni si de actiuni. Bancile specializate sau institutiile financiare care acorda credite speciale anumitor genuri de activitate cuprind: case de credit agricol, banci de credit financiar, banci de credit national, banci de comert exterior etc. Tipurile de banci, diversitatea formelor acestora, ca si relatiile dintre ele se afla intr-o legatura stransa cu conditiile economice si social258 politice din fiecare tara. in ansamblul lor, ele indeplinesc, in primul rand, functii national economice; fiecare tip de banca acopera cu o retea adecvata, mai intai, economia nationala pe temeiul careia a aparut. Exista, insa, si banci specializate in operatiuni internationale, cum sunt: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.), Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (B.E.R.D.), Banca Reglementarilor Internationale (B.R.I.) etc. in Romania, trecerea la economia de piata a impus si restructurarea sistemului bancar. A fost creat cadrul legislativ necesar prin Legea privind activitatea bancara, Legea Bancii Nationale a Romaniei si Legea privind societatile comerciale. Pe baza prevederilor acestor legi, sistemul bancar din tara noastra este organizat pe doua nivele: Banca Nationala a Romaniei ca banca de emisiune de moneda, de reglementare a sistemului monetar si de credit si de supraveghere a tuturor societatilor bancare si bancile comerciale, a caror activitate urmareste, in principal, atragerea disponibilitatilor banesti de la agentii economici si populatie, acordarea de credite si efectuarea tuturor operatiunilor specifice sistemului bancar. Prin acest sistem se asigura pozitia independenta a Bancii Nationale in politica monetara si de credit si autonomia societatilor comerciale cu caracter bancar si efectuarea de servicii bancare. 10.5. DOBaNDA. ECHILIBRUL PIEtEI MONETARE Gestionand fluxurile monetare in ansamblul lor, transformand depunerile la vedere ale clientilor in surse de creditare, bancile exercita un important rol de orientare economica, de modificare a structurilor economice ale unei tari. Definire, forme Pentru acordarea dreptului de folosire a resurselor banesti imprumutate, bancile pretind si incaseaza dobanda sau comision, dupa caz. Dobanda reprezinta suma de bani platita pentru dreptul de folosinta temporara a mijloacelor banesti imprumutate. Daca se are in vedere faptul ca obiectul tranzactiei de imprumut il constituie banii priviti ca lichiditate, atunci se poate spune ca dobanda reprezinta pretul renuntarii la lichiditate, cerut de cel ce acorda 259 imprumutul, sau pretul consimtit a fi platit de cel ce se imprumuta pentru procurarea lichiditatii. Fiind un surplus platit proprietarului, peste marimea capitalului folosit, dobanda reprezinta o forma de venit care se poate realiza numai intr-o activitate economica caracterizata prin eficienta. Dobanda reflecta numeroase aspecte din activitatea economica, schimbarile si tendintele din cadrul acesteia. Cresterea si diversificarea creditului cu destinatie economica productiva, in conditiile economiei de piata moderne, au determinat multiplicarea formelor dobanzii. Avem astfel: a) dobanda de pe piata monetara, aplicata in general creditelor pe termen scurt intervenite intre bancile comerciale, intre acestea si banca centrala; b) dobanda bancara de baza, pentru certificatele de depozit sau bonurile de trezorerie; c) dobanzile aplicate de banci si alte institutii financiare, pentru intreprinderi; d) dobanda de pe piata obligatiunilor, caracteristica plasamentelor pe termen lung; e) dobanda practicata de casele de economii sau banci pentru depozitele la vedere si la termen, pentru constructii de locuinte etc. Indiferent de forma sub care se manifesta, dobanda are o marime care se determina in functie de cererea si oferta de capital, de conjunctura pietii interne si internationale, de comportamentul agentilor economici, de climatul social-politic etc. Masa si rata dobanzii (anuale) Marimea dobanzii se exprima prin masa si rata dobanzii. Masa dobanzii reprezinta marimea absoluta a dobanzii anuale platita la suma totala imprumutata; marimea ei relativa, numita rata dobanzii anuale, este raportul procentual intre masa dobanzii si capitalul imprumutat: d = D C x100;r rezulta ca D = d C 100 in care: d = rata anuala a dobanzii D = masa dobanzii anuale C = capitalul imprumutat 260 Marimea ratei dobanzii este in functie de durata pentru care se acorda creditul, de riscul pe care il comporta si de increderea pe care o prezinta debitorul, de tipurile de credit (pentru consum, ipotecar etc.), de tipul de piata de pe care se obtine (monetara, financiara), de raportul dintre cererea si oferta de lichiditate. Rata dobanzii poate fi: rata nominala, adica rata platita de debitor necorectata cu rata inflatiei (ori deflatiei), si rata reala, adica rata nominala corectata cu rata inflatiei (ori deflatiei). in cazul inflatiei, rata reala se calculeaza dupa formula: r = d-i, in care: d = rata nominala a dobanzii i = rata inflatiei Rata reala este: pozitiva, atunci cand d i; negativa, atunci cand d i; nula, atunci cand d = i. in cazul deflatiei, rata reala - intotdeauna pozitiva - se calculeaza dupa formula: r = d+a in care: a = rata deflatiei, a aprecierii banilor. Rata dobanzii poate fi abordata si ca rata bruta, facand abstractie de rata impozitelor platite, si ca rata neta (rata bruta corectata cu rata impozitelor). Rata dobanzii difera de la o tara la alta, fapt ce provoaca deplasarea capitalurilor disponibile in cautarea celor mai bune plasamente si reorientarea fluxurilor de capital pe tari, de la un moment dat la altul. Din punct de vedere al modului de calcul, dobanda este de doua feluri: simpla (de care ne-am ocupat), cand se calculeaza numai asupra sumei imprumutate initial, si compusa, cand dobanda se calculeaza nu numai asupra datoriei initiale, ci si asupra sumei capitalizate a dobanzilor deja percepute pentru perioadele anterioare. Dobanda compusa intervine in ipoteza in care imprumutul contractat si dobanda se achita de debitor la scadenta finala. Masa dobanzii compuse sau marimea sa absoluta se calculeaza astfel: Dc = Sn - C, unde: Sn = C (1+d)n, 261 in care: Sn = Suma obtinuta de proprietarul capitalului, acumulata dupa n ani d = rata dobanzii anuale n = numarul de ani C = capitalul imprumutat Pretul tranzactiei cu moneda difera in functie de numerosi factori care influenteaza comportamentul agentului economic deponent si creditor. Acesti factori actioneaza fie in directia cresterii, fie in directia reducerii ratei dobanzii. Cresterea costului serviciilor, inclusiv al serviciilor bancare, migrarea capitalurilor flotante si a celor speculative, cresterea inclinatiei spre investitii, ca urmare a aparitiei de noi nevoi economice, convulsiile sociale si conflagratiile militare etc. determina adesea cresterea ratei dobanzii. Pe de alta parte, sporirea generala a economiilor, diminuarea relativa a productivitatii capitalului, politicile antiinflationiste, cresterea gradului de autofinantare a activitatii economice pe baza profitului actioneaza in sensul reducerii ratei dobanzii. Actiunea cumulata a acestor factori, in contextul dat al conjuncturii economico-sociale, determina distribuirea si ajustarea masei monetare intr-o anumita perioada. Echilibrul pietei monetare La un anumit nivel al ratei dobanzii celelalte conditii fiind date , evolutia cererii si ofertei de moneda asigura realizarea echilibrului pe piata monetara. Piata monetara se afla in stare de echilibru cand, la un anumit nivel al ratei dobanzii (d), cantitatea de moneda oferita (M0) este egala cu cantitatea de moneda ceruta (Mc). Cresterea cererii de moneda are ca efect sporirea cantitatii de moneda pe piata si cresterea ratei dobanzii. Reducerea cererii de moneda va determina scaderea atat a cantitatii de moneda, cat si a ratei dobanzii. Cresterea ofertei de moneda duce la scaderea ratei dobanzii si la cresterea masei monetare tranzactionate pe piata; scaderea ofertei de moneda determina sporirea ratei dobanzii si diminuarea cantitatii de moneda tranzactionate. Echilibrul pietei monetare este complex si dinamic, el este determinat de particularitatile mecanismului de corelare a cererii si ofertei de moneda, prin intermediul sistemului bancar, care manevreaza rata dobanzii in functie de interesele proprii si ale clientilor acestuia. 262 in economiile contemporane, echilibrul pietei monetare are un rol tot mai important, datorita semnificatiei crescande pe care o are moneda in ansamblul societatii. Sistemul monetar intemeiat pe hartia moneda nu are alta securitate, alt mijloc de a aseza in relatie normala cererea si oferta de moneda decat intelepciunea si prudenta cu care bancherii si agentii economici, in genere, se raporteaza la realitati. Moneda si creditul reprezinta o singura medalie cu doua fete. Acest adevar permite sa se inteleaga atat rolul pozitiv al monedei, cat si riscul pe care-l incumba excesul de instrumente monetare. Pentru ca sistemul sa functioneze bine, creditul, care exercita influenta decisiva asupra masei monetare, trebuie sa fie bine utilizat si rambursat la timp. Aceasta impune si ca intreprinderile sa lucreze cu rezultate cat mai bune.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "STIINTE POLITICE ECONOMICE CURS 18". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Pulover cu aspect catifelat si aplicatii cu margele Pulover cu aspect catifelat si aplicatii cu margele CaracteristiciTip: puloverGen: feteculoare: gri inchisMaterial: bumbacStil: casualCroiala:...
Rochie Black Flower Rochie Black Flower O alegere eleganta cu o nota joviala este aceasta rochie scurta, mulata cu maneci trei sferturi....