Economie politica

CAP. I OBIECTUL SI METODA ECONOMIEI POLITICE

1.1. Scurt istoric al economiei politice
1.2 Obiectul de studiu al economiei politice
1.3. Caracterul legic al economiei
1.2. Scurt istoric al economiei politice

Istoria gandirii economice mentioneaza ca termenul de “Economie politica” isi are originea in cuvintele grecesti “oikonomia” ( format din “oikos” care inseamna casa, gospodarie, casnica si “nomos” care inseamna lege) si “politeia” care inseamna oranduire social.

Istoria gandirii economice mentioneaza cateva moment esentiale din evolutia reflectiei economice si anume:

I Primele reflectii despre economie au aparut din perioada Antichitatii (Platon, Aristotel) privind unele aspecte legate de bani (ca masura a valorii si instrument al schimbului), marfa (cu reprezentarea ei: utilitatea si valoarea), proprietatea (individuala si sociala).

II. In Evul Mediu, cel mai important ganditor a fost Toma D’Aquino, care desi a studiat economia in sens normativ, de pe pozitiile doctrine religioase crestine, a mentionat aspecte privind “pretul just” si “profitul” ca mobil al activitatii economice.

III. Mercantilismul, secolele XVI-XVIII, s-a axat pe ideea imbogatirii natiunii, stabilind ca obiect principal al economiei politice: economia marfara. S-a observat in aceasta perioada o revolutie in devenirea stiintei economice, transformarea economiei politice dintr-o disciplina economica normativa intr-una pozitiva.

Mercantilistii au studiat circulatia banilor, importanta productiei in crearea si sporirea bogatiei, programe statale
de organizare si programare economica, populatia si forta de munca, pretul, creditul si dobanda,comertul exterior.