Eficienta, productivitate si rentabilitate economica

1. EFICIENTA ECONOMICA

Progresul oricarei societati depinde, intr-o masura decisiva, de eficienta cu care sunt folosite resursele umane, naturale si financiare de care dispune aceasta.


1.1. Concept

In stiinta economica, conceptul de eficienta economica apare in secolul nostru, o data cu inceputurile utilizarii metodelor matematice in cercetarea economica si sporirea complexitatii fenomenului economic. Potrivit opiniei lui Vilfredo Pareto, autor cu esentiale contributii in domeniu, conditiile unei eficiente maxime sunt identificabile conditiilor de echilibru ale unei economii de piata cu concurenta perfecta.

In general, eficienta priveste intreaga viata social-economica si se caracterizeaza - ideal vorbind - printr-un maximum de efect cu un minimum de efort. Circumscrisa domeniului economic, eficienta economica exprima raportul dintre efectul socialmente util (rezultatul) si efortul necesar pentru obtinerea lui sau, invers, raportul dintre consumul de factori de productie si de rezultatele obtinute. Intrebarea este: cum trebuie combinati factorii de productie pentru a obtine rezultate economice maxime, in prezent si in perspectiva, atat in interes individual, cat si societar?

In cazul in care concordanta rezultatelor cu necesitatile reale ale economiei nationale reprezinta criteriul general de apreciere a eficientei oricarei activitati economico-sociale, minimizarea resurselor avansate si consumate pentru obtinerea fiecarei unitati de efect reprezinta singura solutie de optimizare a dezvoltarii in conditii de rationalizare si eficienta, corespunzatoare nivelului exigentelor pe care le impune competitivitatea practica.
Criteriile eficientei economice vizeaza:
        

- maximizarea atragerii populatiei apte de munca la desfasurarea unor activitati socialmente utile;
- maximizarea productivitatii muncii;
- maximizarea gradului de valorificare a resurselor naturale;
- maximizarea gradului de utilizare extensiva si intensiva a tuturor capacitatilor de productie;
- maximizarea efectelor nou create la fiecare unitate de efort depus;
- minimizarea cheltuielilor de resurse pentru atingerea efectelor dorite;
- realizarea unei calitati optime in raport cu exigentele consumului intern si extern;
- minimizarea restrictiilor care se ridica in alocarea si repartizarea resurselor etc.