Politica UE in domeniul concurentei

Ratiunea principala de a fi a PDC - principiul economiei de piata deschise nu implica existenta unei atitudini pasive fata de modul de functionare al pietelor, ci dimpotriva, impune mentinerea unei vigilente constante, pentru a permite mecanismelor pietei sa functioneze corect.

 Factorii care au contribuit la introducerea de reguli in domeniul concurentei sunt de natura diversa si au variat in timp:
- primul set de reguli in domeniul concurentei a fost continut in US Sherman Act, din 1890. Masurile au fost adoptate ca rezultat al ingrijorarilor crescande legate de cresterea numarului de intelegeri din domeniul cailor ferate, petrolului si bancilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea, concentrari economice care amenintau stabilitatea sistemului economic si politic
- la inceputul secolului al XX-lea, regulile in domeniul concurentei au cautat sa asigure o balanta intre beneficiile economice generate de colaborarea dintre firme si riscurile politice si economice pe care le implica;
- prevederi anti-trust au fost introduse si in Tratatul CECO, semnat la Paris in 1954, care, spre deosebire de Tratatul CEE, a inclus de la inceput si reglementari privind controlul concentrarilor.
Pe scurt despre PDC in UE
- Conform reglementarilor comunitare, politica in domeniul concurentei nu reprezinta un scop in sine ci o conditie necesara realizarii pietei interne – Astfel, Art.3(g) TCE subliniaza faptul ca scopul urmarit este acela de a permite instituirea unui „regim care sa asigure faptul ca, in cadrul pietei interne, concurenta nu este distorsionata”.
- Obiectivele politicii UE in domeniul concurentei pot fi succint grupate in tei categorii:
- Politica europeana in domeniul concurentei (PDC) trebuie sa garanteze unitatea pietei interne si sa evite realizarea de intelegeri intre firme, de natura sa afecteze comertul intracomunitar si manifestarea libera a concurentei (intelegeri si practici concertate);
- Politica in domeniul concurentei urmareste sa impiedice situatiile in care una sau mai multe firme cauta sa exploateze de o maniera abuziva puterea lor economica in raport cu alte firme mai putin puternice (abuz de pozitie dominanta).