Curs Sistematizat de Fotbal

Pe langa munca si posibilitati de relaxare, de destindere, de intrecere, au aparut tot felul de jocuri, de intreceri individuale sau colective, la care, evident, au luat parte atat competitorii, cat si, emotional si afectiv, cei care-l asistau, spectatorii.

Asa a aparut si jocul cu mingea sau, la inceput, un obiect asemanator acesteia. Spre exemplu, in China se juca acum 2500 de ani cu un obiect umplut cu par, in Grecia antica se folosea in joc o basica umflata cu aer, denumita APORAXIS sau EPISKIROS. Acelasi joc a fost practicat, sub diverse forme si denumiri, de popoarele primitive din MEXIC, GROENLANDA, ALASKA, de popoarele antice din EGIPT, CHINA, JAPONIA, GRECIA, unde jocul era foarte apropiat ca imagine de fotbalul in epoca moderna si contemporana. Au fost si mai sunt multe controverse, care inca nu s-au lamurit, privind stramosul jocului de fotbal. Fara ideea de a „arbitra” disputele de ordin patemalist, noi vom puncta pe scurt date mai importante privind evolutia acestui joc.

ANGLIA pare cea mai indreptatita sa se considere la originea acestui joc, asa cum se cunoaste el azi, avand ca argumente, pe langa vechimea practicarii si organizarii initiale, si terminologia fotbalului, raspandita in lume de mult timp si pana in zilele noastre. In ANGLIA, jocul a aparut sub denumirea de HARPASTUM, adus, dupa cate se pare, de catre romani dupa cucerirea Bretaniei. Diverse documente istorice atesta ca au fost si perioade cand jocul era interzis, sau admis cu restrictii, din cauza accidentelor sau a conflictelor sociale, declansate uneori chiar din cauza duritatii combatantilor. Pe la jumatatea secolului XIX, jocul apare in scolile din Harrow, unde, in practicarea lui se foloseau, odinioara, atat picioarele cat si mainile in manevrarea obiectului de joc.