Curs Epistemologie

Rezultata al efortului uman savarsit spre satisfacerea nevoilor spirituale de cunoastere si intelegere si a nevoilor materiale de existenta, stiinta nu a fiintat pur si simplu alaturi de filosofie, ci a stabilit cu ea relatii prin care, fie s-au putut  privi cu ochi critic, fie au sarbatorit solidare succesele. Asa s-au nascut, de fiecare data, doua feluri de opinii – cele ale slujitorilor stiintei dispusi sa filosofeze, cele ale inteleptilor apti sa-si fortifice sistemele cu principii si concepte mai precise sau sa-si imagineze raspunsuri la intrebarea: ,,cum este posibila stiinta ?”.

  
 De-a lungul timpului, cele doua feluri de opinii si-au sporit volumul si s-au constituit ca preocupari speciale, unificate de  acelasi scop: intelegerea stiintei. Apoi,  s-a constituit logica si metodologia stiintei. Fiinta sociala,  omul a imprimat acest caracter  si rezultatelor actiunii sale, incat stiinta a devenit si tinta sociologiei. Astfel, stiinta, ca orice act si  produs al fiintei umane, a declansat o filosofie, s-a constituit in cadrele structurii logice a gandirii si a ocupat un rol hotarator in viata sociala. Corespunzator, exista  filosofia stiintei, logica si metodologia stiintei si sociologia stiintei care impreuna formeaza  epistemologia, teorie generala a stiintei.

    
Prima, in ordinea aparitiei este filosofia stiintei al carei precursor poate fi considerat Socrate (caci el a teoretizat rolul si locul notiunilor generale in cunoastere si a elaborat chiar o metodologie a definirii conceptelor). Au urmat apoi problemele de logica stiintei, puse in mod explicit, pentru prima data, de Aristotel care, in Organon, a conceput sociologii, adica incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, incepe si elaborarea sociologiei stiintei sau a scienticii, accelerata mai ales de rolul tot mai mare pe care stiinta il joaca  in viata sociala contemporana.

    
Cursul nostru va incerca sa abordeze stiinta sub cele trei aspecte. Mai intai, ne propunem sa schitam principalele temele, sa le urmarim in evolutia lor istorica si sa explicam cativa din termenii pe care ii vom folosi in acest context.

1.1.1.    Epistemologia ( de la grec. epistemé = stiinta si  logos = studiu). Etimologic termenul semnifica deci studiul sau teoria stiintei. Problema fundamentala a epistemologiei  se refera la raportul dintre obiect si subiect, incercand sa raspunda la intrebarea : cum este posibila stiinta?

Obiectul epistemic si  subiectul epistemic se deosebesc de obiectul si subiectul gnoseologiei. Este vorba de un subiect pregatit (omul de stiinta) pentru a patrunde obiectul si a-l exprima in al forme decat cele ale cunoasterii comune. Pe de alta parte, obiectul epistemic nu coincide cu  lucrul in sine, cu existenta bruta si nediferentiata, ci este un obiect asupra caruia s-a efectuat cel putin un proces de abstractizare si unul de generalizare. Obiectul epistemic se prezinta sub forma notiunilor, si a enunturilor, a principiilor, a  modelelor fizice sau ideale etc.