Doctrinele etice in epoca moderna

Thomas Hobbes este fondatorul filosofiei morale, autorul celebrei carti Leviathan (1651) unde transpune metoda aplicata miscarii corpurilor materiale in studiul activitatilor umane (miscari vitale si miscari voluntare), ceea ce implica studiul fiintei umane ca unul dintre aspectele universului fizic.

In acest scop, Hobbes a cautat sa identifice anumite fapte fundamentale despre natura umana – „datum” – atunci s-ar putea deduce din ele comportamentul uman in anumite imprejurari. in acest mod, Hobbes a descoperit atat acele cauze care conduc la coexistenta pasnica, cat si pe cele care sunt generatoare de conflict, oferind solutii pentru guvernare de a stabili si de a mentine pacea. Cercetand miscarile voluntare ale omului Thomas Hobbes descopera ca acestea sunt provocate de eforturi care sunt mici miscari ale creierului; efortul poate merge catre cauza lui sau se poate indeparta de aceasta (miscarea catre ceva este simtita ca o placere, iar miscarea de indepartare este simtita ca o durere). Miscarile sunt dorinte si aversiuni, simtite fie ca placeri, fie ca dureri si judecate ca bune sau rele, iar omul iubeste si identifica drept bune miscarea spre lucrurile dorite si detesta si identifica drept rele cele pe care le evita. Dupa acest rationament, Hobbes ataseaza valorile morale in miscari ale materiei om.    

Thomas Hobbes sustine urmatoarele idei care au influentat evolutia eticii:
Starea naturala – omul se poate afla in doua stari: in starea naturala si in starea normala; in starea naturala oamenii difera prea putin unii de altii, iar natura si fiinta naturala nu sunt nici bune, nici rele. Starea naturala este o stare unde nu exista nici proprietate, nici autoritate, fiecare stapaneste ceea ce dobandeste atata timp cat poate sa-l pastreze, unde fiecare individ se ciocneste de altii care urmaresc acelasi scop si unde oamenii isi exercita dreptul natural de a-si pastra viata si de a evita  moartea;