Filosofia - modalitate specifica de reconstructie a lumii

Filosofia s-a nascut din nevoia permanenta a omului de a sti cine este el in aceasta lume, care-i specificul existentei sale in raport cu natura si societatea in care traieste, din necesitatea de a avea constiinta lucida de sine si de tot ceea ce-l inconjoara. Dupa cum o definea Constantin Noica,  filosofia este ideea „una din formele de intoarcere a omului la sine”, a constiintei de sine.

Filosofia a  ocupat si ocupa un loc aparte in viata spirituala a lumii, fiind o forma a culturii cu particularitati, functii si finalitati specifice in cunoastere, explicarea, interpretarea si aprecierea relatiilor complexe dintre om si lume.

Pentru a actiona la intamplare omul are nevoie de filozofie singura forma a culturii in masura sa ofere o conceptie despre lume luata in totalitatea ei si raportata la om, sa coordoneze in mod integrator valorile cunoasterii cu celelalte valori umane.

Aparuta din nevoia de teoretizare a diverselor raspunsuri la marile probleme ale existentei in general si ale existentei umane in special, filosofia s-a conturat ca mod distinct de gandire si ca domeniu specializat al culturii, delimitandu-se de alte tipuri de „reconstructie” a lumii (mistic, religios, stiintific), acum aproximativ 3000 de ani, in sec. X – IX  i.e.n. in China si India si sec. VII – VI i.e.n. in Grecia.