Filosofia Imaginarului

Element fundamental al creatiei imaginatiei, imaginea poate fi inteleasa ca o categorie mixta situata la jumatatea drumului dintre concret si abstract, dintre sensibil si inteligibil. Ca reprezentare mediana si mediatoare, ea participa atat la cunoasterea realitatii cat si la disolutia ei in ireal. Aceasta ambiguitate originara este determinata de faptul ca este, pe de o parte, o reprezentare concreta, sensibila, prin grefarea pe continuturile senzoriale ce provin din experienta, iar, pe de alta parte, este impregnata de semnificatii ce provin din activitatile intelectuale.

Termenul de imagine este de origine latina, dar a intrat in limba romana din francezul image. in afara latinului imago intalnim in limba greaca veche termenul eikon (in romaneste cu semnificatie religioasa - icoana) cu sens de imagine, de la radacina indo-europeana weik ce exprima ideea de asemanare. Eikon este legat mai cu seama de campul experientei optice (imagine a unui lucru, viziune in vis) de reprezentarile mentale, dar si de reprezentari materiale ale realitatii fizice (statuie, portret, etc).

Tot in greaca veche, alaturi de eikon intalnim termenul eidolon (de unde idol), de asemenea cu sens de imagine, din radacina indo-europeana Weid (a vedea.). Eidolon este derivat din eidos (vid - a vedea, iar eido - vad). Idea si eidos (ce trimit la radicalul vid) se citeau video si veidas, cum arata verbul veido - eu vad - de unde latinescul video-vedere. Este posibil ca eido si video sa-si aiba radacina in sanscritul vidya - "stiinta, vedere".

Interesant este faptul ca vid (de la weid) presupune asemanarea cu lumina. Eidolon este apropiat ca sens de phantasma (viziune, vis) de la verbul phaino - a face vizibil. Imaginea apare, astfel, ca o forma vizibila raportata la o experienta trecuta, prezenta sau viitoare. Imaginea, pe de alta parte, face parte din aceeasi familie cu simulacrum care-l traduce ca sens pe grecescul eidolon si se opune lui res - realitate. De asemenea, mai intalnim sinonimi termeni ca: fabula, fictio, figmentum, significatio, similitudo, figura, etc. In limbile moderne gasim o multitudine de termeni cu semnificatii apropiate, formati din alte diferite radacini lingvistice cu utilizari speciale: semn, simbol, alegorie, metafora, emblema, tip, arhetip, prototip, schema, engrama, ilustratie, monograma, figura, plan, etc.