Raporturi valorice in estetica si cultura

Valoarea ca raportare motivanta caracterizeaza alegerea unei alternative implicante din mai multe posibile, iar ca stare emotiva localizeaza o traire si o masura subiectiva, ea exprima capabilitatea fiecarui om de a extrage diferite satisfactii, din interactiunea cu un obiect, un eveniment, sau o alta persoana. Individul poate nu numai sa discearana valori dar si sa le ordoneze calitativ dupa intensitatea si nuanta placerii sau suferintei primite.

Posibilitatea de a atribui valori probabil apartine totalitatii vietuitoarelor si se manifesta prin preferinta oricarei fiinte cu un anume grad de dezvoltare senzoriale si comportamentala, pentru anumite tipuri de hrana, de miscare sau contact cu alte fiinte, functie de consecintele relatiilor anterioare.  
 In spatiul actiunii umane valoarea este criteriul dominant de raportare si calificare a unei situatii, ea determina scopul individului, mijloacele de realizare si strategiile de preluare ale efectelor atingerii unui scop.

Formele culturii, care sunt formatiuni de ordin spiritual centrate pe dihotomii valorice, reprezinta totodata moduri si/sau atitudini ale omului ca fiinta generica fata de lumea inconjuratoare (natura si societatea) si fata de sine insusi, care-l asaza intr-un topos unic in univers. Din punctul de vedere al axiologiei, acestea sunt si valorizari atribuite lumii, act de atragere a ei in cercul omenescului unde se afla in tensiune umanul si inumanul, binele si raul. Valorizarea estetica a lumii este o aprehendare voluptoasa ce are ca ax frumosul si ca obiect frumusetea.

Categoriile fundamentale ale disciplinei denumite inertial si impropriu Estetica, atunci cand sunt efectul valorizarii lumii, sunt „estetice”, iar cand se opereaza cu ele in structura discursului teoretic sunt „ale esteticii”. Valoarea estetica poate fi urmarita in trei stadii ale ei: 1) Extraartistica, unde disociem frumosul natural de esteticul vietii cotidiene, 2) Valorile intrinseci operei de arta care se infatiseaza ca o padure infrunzita policrom si 3) Valorile receptate evaluativ de catre subiectivitatea receptoare, ea insasi preformata de esteticitatea lumii si a artei.